Putea să fie „Amnezia”

„Fă-l, și o să vină!” Un an de Foi de observație și o discuție despre bani.

Salut!

Aceasta e o ediție un pic diferită, pentru că e una aniversară. Iar la final găsești 12 lucruri esențiale care-ți pot face viața de pacient un pic mai ușoară.

Am început acest newsletter anul trecut la final de septembrie, după ce discutasem despre el cu colegii mei de la DoR aproape un an. Le spuneam că mi-aș dori, dar nu aveam un plan, un calendar și, mai ales, nu aveam curaj.

Aveam doar idei de subiecte și suficientă experiență de descâlcit sisteme, în general, și sistemul de sănătate, în special. Eram nu doar jurnalist, ci și pacient diagnosticat cu o boală cronică în toiul pandemiei, fiică și soră care și-a însoțit familia prin spitale și prin hățișul lor birocratic ani de zile.

Mi-a luat un an să vorbesc despre newsletter și doar două săptămâni să fac prima ediție. Cu ajutor de la colega și prietena Georgiana Ilie (sper că ești abonat la Meal planning de care te poți ține) și multă încurajare de la editorul și prietenul Cristi Lupșa (primești duminica scrisoarea de la el?).

„Fă-l, și o să vină (abonații)!”, mi-a spus Jo.

Voiam inițial să se numească „Anamneza” – era scurt, punchy și suna deștept în capul meu (anamneza este o parte a consultului medical), dar Jo m-a adus la realitate: e un termen destul de tehnic și toată lumea o să-i zică „Amnezia”. Când mai erau doar câteva zile până să-l trimit, terapeutul meu mi-a sugerat „Foaia de observație” și așa a rămas.

Evident că nu aveam un logo sau vreo identitate vizuală proprie, așa că talentata Oana Barbonie m-a lăsat să folosesc unul dintre colajele pe care mi le făcuse pentru un articol în DoR (cel cu roșu și masca de protecție, pe care îl vezi în fiecare ediție).

Ce nu am făcut bine – și nu știu să fac nici azi – este să îl promovez. Am anunțat public că încep un newsletter cu doar o zi înainte să-l trimit, într-o postare timidă pe Facebook. Atât m-am priceput.

Foaia de observație în (câteva) cifre

Azi sunteți 4.906 abonați și nu încetez să mă minunez de asta.

Ați venit organic, din share-uri și recomandări de la prieteni sau din newslettere de încredere: al lui Jo, al lui Cristi, al dr. Raluca Zoițanu, al Recorder sau Starea Nației. Pentru că și ego-ul meu trebuie hrănit, uneori fac screenshots cu diferite praguri: 2.000 de abonați pe 21 noiembrie, 4.000 – pe 27 iunie.

5.000 – poate după ediția asta. Ce cadou frumos ar fi!

Nu știu dacă 5.000 e mult sau puțin. Și nici nu contează, pentru că mi-e greu să-l compar cu vreun produs similar. Știu că newslettere de știri de la noi, cu instituții de presă în spate, au cam 15-20.000.

Ce mă bucură e rata de deschidere, care știu sigur că e mare pentru țara noastră: între 55% și 75% (cel mai mult a avut ediția despre cum funcționează asigurarea de sănătate), cu majoritatea la un 62% stabil.

Feedback

Fiecare „Mulțumesc, nu știam că....” mă bucură cum nu vă imaginați. Probabil ar trebui să fie tag line-ul fiecărei ediții. Și au fost multe din astea.

Chiar medici tineri îmi spun că le-am lămurit anumite aspecte pe care, citez, „nu le știe nimeni prin spital”.

Uneori, newsletterul reușește mai mult decât atât: o cititoare mi-a spus că și-a făcut primul RMN gratis prin programul Monitor după ce a citit aici, deși avea dreptul ăsta din 2020. A insistat ca medicul să-i dea trimitere, după ce o dezinformase de mai multe ori că „programele Monitor au fost valabile doar în pandemie”.

Iar alți pacienți cu boli cronice au aflat tot din newsletter de existența acestor programe și facilitățile lor.

Alteori, newsletterul e folosit ca documentare pentru diverse inițiative, cum a fost campania declic pentru ca serviciile psihologice să fie decontate la un tarif mai mare (nu s-a întâmplat până la urmă, dar nici nu-mi făceam iluzii că decidenții ar putea decide în favoarea celor mulți).

Iar datele despre cabinetele medicale școlare au fost folosite de deputata USR Oana Țoiu într-o interpelare despre recunoașterea vechimii în muncă a anumitor categorii de medici.

Bani

Aici discuția e destul scurtă: nu știu să-i fac. În general, dar cu atât mai mult din newsletter.

Din ianuarie, de când sunt freelancer, am câștigat numai din alte proiecte editoriale, ca să am „privilegiul” de a face un newsletter gratis. Evident că tot timpul îmi spun în barbă că, dacă newsletterul mi-ar aduce niște bani (care să conteze, „să se simtă”), aș putea să folosesc timpul pentru mai multă documentare și proiecte offline. Ceea ce e adevărat.

Abonamente

În mai am deschis și abonamentele cu plată – mai mult ca să văd mecanismul și rata de conversie.

Când scriu asta e 4 septembrie și am 5 founding members (150 de euro pe an, mai mult decât abonamentul anual, ca formă de sprijin extra), 7 abonați cu plata anuală (80 de euro) și 11 – lunară (7 euro). 23, în total. (LE: ieri, 26 septembrie, tot atâția erau.)

Un abonament lunar înseamnă cam 34 de lei, din care procesatorul de plăți reține 4,9. Deci încasez vreo 29 de lei, pentru care plătesc impozit 10% și care se iau în calcul la stabilirea contribuției anuale la asigurări sociale (25%) și de sănătate (10,5%).

Deci dintr-un abonament lunar rămân, probabil, cu (max.) 25 de lei.

Mi-e clar că n-o să trăiesc niciodată din newsletter (deși nu e imposibil, în alte țări și cu alte modele de consum se întâmplă). Cu toate astea, un calcul simplu îmi arată că, pentru a rămâne cu 2.000 de lei în mână, mi-ar trebui vreo 80 de abonați plătitori, ceea ce cred că ar fi fezabil.

Le mulțumesc mult celor 23 care și-au permis un abonament, dar și celor care știu că ar vrea să contribuie, dar le e mai greu din punct de vedere financiar. Și le mulțumesc tuturor celor au avut încredere să se aboneze, oricum ar fi.  

Subliniez însă că newsletterul este și va rămâne gratuit, pentru că nu vreau ca banii să limiteze accesul la informație esențială. Abonamentele sunt, așadar, o formă de a-i susține misiunea și de a-mi câștiga mie mai mult timp ca să mă ocup de el.

Alte surse de finanțare

Unele newslettere se finanțează și din publicitate – au fie reclame clasice, fie mini-proiecte editoriale în parteneriat cu branduri. Atâta timp cât parteneriatul e transparent și etic în raport cu cititorii mi se pare absolut în regulă.

E adevărat că e și mult mai ușor să te parteneriezi cu un newsletter generalist sau neutru ca temă (cooking – cu branduri din zona de mâncare, de exemplu). Or Foaia de observație e un pic atipic.

Asocierea imediată e cu industria pharma și cu rețelele private de sănătate, de la care nu vreau să iau bani, așa că opțiunile sunt destul de limitate.

Recunosc că nici nu am încercat suficient să îl vând. Am încercat doar la două bănci, care n-au mai zis nimic după schimbul inițial de mail-uri.

Mă pricep la vânzări la fel de bine ca la promovare.

Am fost însă de acord să încerce să „mă vândă” o agenție, către o listă strict curatoriată de potențiali clienți. E un demers la început și nu știu dacă va reuși. Așa că, dacă veți vedea în edițiile următoare câte un mic anunț publicitar, măcar știți contextul în care am acceptat să fac asta.

În încheierea discuției despre bani vreau să vă dau un singur exemplu despre cum funcționează industria asta și despre valorea pe care unele companii o atribuie muncii noastre: acum vreo două luni m-a contactat o agenție de publicitate ca să-mi propună să scriu gratis despre un proiect de CSR de promovare a științei și cercetării pe care îl avea unul dintre clienții ei. Și mi-a cerut să nici nu menționez numele companiei, ca să pară totul „organic”.

Stâlpii Foi de observație

Sunt câțiva specialiști care îmi răspund la fiecare întrebare, cu infinită răbdare și trimitere către surse. Uneori întrebările sunt foarte specifice, alteori „doar” verific cu ei dacă înțeleg corect anumite fenomene și decizii.

Conștientă că sigur uit pe cineva, vreau să le mulțumesc mult: dr. Raluca Zoițanu, dr. Mariana Cărămidă, dr. Eugen Hriscu, Nicoletei Oprea, dr. Sandra Alexiu, dr. Daciana Toma, dr. Radu Țenter, dr. Alexandru Covaciu, dr. Teodora Frățilă.   

Alături de ei sunt prietenii cărora le trimit uneori să citească ediții în avans: Georgiana Ilie, Oana Vuculescu, Cristi Lupșa. Și sunteți voi, toți cei care dați share.

---

Pentru că nu puteam încheia fără niște bullet points, iată câteva dintre cele mai utile și puțin cunoscute lucruri pe are le-am aflat în ultimul an:

1. Există Ghidul asiguratului, un document ușor de înțeles, pe care CNAS l-a făcut însă 20 de ani prea târziu (2021, față de 1999, când s-a înființat);

2. Aici poți verifica dacă figurezi ca asigurat la CNAS;

3. Te poți înscrie la un medic de familie chiar dacă nu ai domiciliul în localitatea respectivă (art. 230 din Legea 95/2006);

4. Dacă pierzi sau renunți la job, deci nu mai ești salariat, ești asigurat încă trei luni (art. 267 din Legea 95/2006);

5. Asigurarea ta de sănătate include și unele servicii stomatologice, gratuit sau la preț redus (nu multe, dar esențiale);

6. Găsești medicii, laboratoarele și clinicile care au contract cu Casa pe homepage-ul fiecărei Case Județene de Asigurări de Sănătate, pe coloana din stânga, la Informații pentru furnizori / Furnizori servicii medicale / Asistență medicală dentară (de exemplu) / Listă furnizori în contract – apeși pe „vezi mai mult”.

7. Din 2020 există programele Monitor, prin care pacienții cu unele afecțiuni cu impact major asupra vieții (nu orice boală cronică) pot face investigații în termen de 5 zile la furnizorii de stat sau privați în contract cu CAS, fără să mai aștepte luni de zile până când clinica respectivă „va avea plafon”. Vezi aici care sunt programele și cum funcționează.

8. Dacă mergi la un consult în ambulatoriu sau ai fost internat și medicul îți recomandă un tratament, e obligat să îți dea și rețeta compensată aferentă (dacă respectivele medicamente se compensează, desigur) și concediu medical, dacă e cazul.

9. De la 1 iulie, dacă ai o boală cronică sau contagioasă, medicul de familie sau specialistul din ambulator îți pot trimite prin email rețeta compensată (nu mai trebuie să mergi cu cardul la cabinet pentru asta).

10. Autoritățile locale (nu Ministerul Sănătății) au responsabilitatea să înființeze cabinete medicale școlare. Ministerul doar plătește salariul medicului și al asistentului, iar dacă spune că nu are bani pentru încă unul, primăriile pot să îi plătească din fonduri proprii (vezi art. 3 de aici);

11. Nu există un număr minim de preșcolari sau de elevi necesar pentru a deschide un cabinet școlar;

12. Există navigatori de pacienți (în special pentru boli oncologice), care oferă servicii gratuite sau cu plată modică. Sunt o interfață între medic și pacient, responsabili să-i explice corect informații medicale, dar și să îl sprijine să acceseze sprijin emoțional, financiar, concedii medicale, variante de cazare pe timpul tratamentului etc. Îi găsești cel mai ușor prin asociațiile de pacienți.

Asta a fost pentru azi. Luna viitoare revenim „la normal”. Dacă și tu ai aflat din newsletter ceva care ți-a fost util, m-aș bucura să îmi spui. La fel – dacă ai întrebări specifice.

Mulțumesc că te-ai abonat la Foaia de observație!

P.S. am scris săptămâna trecută despre care mai sunt regulile de izolare și vaccinare în caz de COVID-19, pentru că văd că tot mai multă lume se îmbolnăvește iar.