Tu știi ce mai face primarul tău?

Plus: cât de sănătoși intrăm în 2024 și saga rețetei de antibiotic

Jan 31, 2024

Salut,

sper că ați început anul cu bine, cu sănătate și cu răbdare. Simt că o să avem nevoie de multă răbdare în anul ăsta electoral, altfel spiritele riscă să se încingă rău, ceea ce s-a întâmplat deja luna asta: taxe noi, scumpiri, greve, manipulare.

Vreau să încep o serie de articole despre responsabilitățile autorităților locale și județene de a dezvolta servicii medico-sociale în comunitate. De exemplu, știați că administrația publică locală trebuie să angajeze asistenți medicali comunitari, să înființeze cabinete școlare și să investească în spitalul din oraș, printre altele? Voi scrie și despre impactul acestor măsuri acolo unde ele se întâmplă deja, și sunt câteva cazuri.

Am estimat costurile proiectului la vreo 6.000 de euro (deplasări, colaborări cu fotografi și ilustratori, taxele reținute de procesatorul de plăți Stripe, taxele la ANAF pe care le plătesc pentru toată suma de 6.000 de euro, plus munca mea – voi face un breakdown în săptămânile următoare). În acest moment nu am finanțare pentru acest proiect, dar cred cu tot sufletul că avem nevoie de asemenea informație utilitară ca să navigăm anul care urmează.

Dacă și tu crezi că e important, poți susține proiectul ăsta printr-un abonament plătit. Variantele sunt: abonament lunar (7 euro/lună), anual (80 de euro/an) sau membru fondator, de 150 de euro – sau chiar mai mult dacă vrei și poți –, o singură dată pe an. Există și posibilitatea să faci cuiva cadou un abonament lunar sau anual (mergi pe butonul Gift din opțiunile de plată, arată așa):

Eu voi începe să lucrez de pe acum, dar, ca să mă pot concentra pe aceste subiecte și să nu mai fie nevoie să mă implic în alte proiecte remunerate, vreau să strâng această sumă până la 1 aprilie.

Dacă ești abonat, trebuie să dai click pe Upgrade to paid, din conținutul oricărui articol.
Dacă nu ești abonat, trebuie întâi să te abonezi și apoi să faci upgrade to paid.
Vreau să contribui.

Mulțumesc anticipat!

În această ediție încerc să ofer niște context, ca să știm cum începem „jocul” – care e starea de sănătate a românilor, ce a fost încercarea de a tăia bugetul medicinei primare și de ce s-a amânat –, plus câteva surprize, și bune, și rele, pe care ni le-a făcut Guvernul când nu eram atenți.

Încep cu ultimele, pentru că ne afectează direct și imediat:

Dacă donezi sânge, vei primi tichete de masă în valoare de 280 de lei (nu 67, ca până acum). Asta a dus deja la o creștere a numărului donatorilor, încât unele centre de transfuzii au introdus programările (prin aplicațiile Donorium – pentru București și alte 34 de centre din țară – sau BlooDoChallenge).
Nu mai poți duce medicamentele expirate la farmacii, care până acum puteau să le primească și să le neutralizeze. De la 1 ianuarie doar spitalele publice sau private le vor colecta, în containere, în curte. Numai că, evident, foarte puține spitale știu despre asta și încă mai puține și-au făcut treaba. Sugestia mea e să le mai țineți un pic, până se pun la punct. În niciun caz nu le aruncați la gunoi sau în canalizare.
De luna asta, vei plăti contribuții la sănătate de 10% pentru banii de concediu medical, indemnizația de maternitate (126 de zile înainte și după naștere, nu „concediul” ăla de doi ani) sau de îngrijire a copilului bolnav (vezi articolul 104). Până acum, concediile medicale erau taxate cu 10% impozit pe venit și 25% contribuții la asigurări sociale (CAS). Acum s-au adăugat cei 10% CASS, care se aplică la salariul brut.

E valabil dacă ești angajat, dar și dacă te-ai asigurat voluntar pentru concediu medical (de exemplu, ai PFA sau o profesie liberală și ai încheiat un contract cu Casa de Asigurări. Asta pentru că contribuțiile la sănătate din declarația unică te fac asigurat în sistemul public, dar nu includ concediul medical).
Nu plătești acești 10% dacă ai avut un accident de muncă.
Modificarea a fost decisă prin Ordonanță de Guvern pe 14 decembrie și publicată în Monitorul Oficial o zi mai târziu (vineri, cu o săptămână înainte de Crăciun, doar zic).
Concret, cineva cu un salariu brut de 5.000 de lei care primește un concediu medical de 5 zile lucrătoare va lua salariu net în luna respectivă cu 81 de lei mai puțin decât în 2023 (2.526 de lei, față de 2.607). (Am calculat pentru o boală plătită cu 75%, adică majoritatea, și pentru cineva care nu ia tichete de masă, nu are o persoană în întreținere, nu a avut absențe în ultimele șase luni – menționez, pentru că e important la calcul.)
81 de lei sunt niște medicamente, niște kilograme bune de fructe sau vreo trei taxi-uri, ca să nu meargă cu tramvaiul. Mie mi se pare o nedreptate majoră și o încercare a unui Guvern fără scrupule de a scoate bani și din piatră seacă.
*Îi mulțumesc Cătălinei Dolniceanu, specialist resurse umane și salarizare, că m-a ajutat cu acest calcul.

Antibiotic doar cu rețetă, nu că până acum ar fi fost altfel. Pe scurt, pentru orice antibiotic și antifungic trebuie să ai rețetă de la medic (cu nr., serie și cod de boală – pe care, să recunoaștem, nu se obosea mai nimeni să le mai treacă pe rețetele „simple”, adică nu pe formularele tipizate pentru decontare).

Când le cumperi, rețeta rămâne la farmacie, tocmai ca să nu poți merge la mai multe farmacii (așa ar fi trebuit să fie și până acum, dar odată cu pandemia, multe farmacii acceptau și o poză cu rețeta. Nu se mai poate.)
Dacă era weekend, nu apucai să ajungi la doctor și aveai o situație care cerea clar antibiotic (de exemplu: un abces dentar, o infecție urinară), farmaciștii puteau să-ți dea o doză de urgență pentru 48 de ore, fără rețetă, și asta nu se înregistra nicăieri.
E în continuare valabil, DAR de acum vor trebui să raporteze electronic fiecare astfel de caz, tocmai ca omul acela să nu mai poată lua doza de urgență și din altă farmacie. Evident că sistemul electronic nu e gata, așa că până atunci farmaciștii te obligă să completezi o declarație pe proprie răspundere. Aici găsești lista celor 82 de substanțe active pentru care ai obligatoriu nevoie de rețetă. Pentru 20 dintre ele, cele marcate cu *, poți să iei doza de urgență.
Știu că pentru noi e incomod, dar așa ar trebui să fie. Punct. Riscul major este că dobândim rezistență antimicrobiană (adică la bacterii, virusuri, fungi) și când vom avea cu adevărat nevoie, medicamentele nu își vor mai face efectul.
Așa imperfectă cum e, măsura e un început pentru a ține sub control consumul de antibiotice. Suntem țara europeană cu unul dintre cele mai ridicate consumuri (în 2019, când Organizația Mondială a Sănătății a încadrat rezistența antimicrobiană în primele 10 amenințări de sănătate publică, eram pe locul 3 în Europa; dar nu ne-am lăsat și în 2021 am ajuns pe locul 1, iar în 2022, pentru care avem ultimele date, pe 2).
Secretarul de stat Adriana Pistol a explicat că antibioticele pe care le pot da farmacișii pentru urgențe sunt de primă linie (tetraciclină, ampicilină, biseptol) și e mai puțin probabil să dea rezistență.
Pe de altă parte, farmaciile cer, pe bună dreptate, un ghid clar, ca să știe pentru ce afecțiuni eliberează ce antibiotic de urgență, dacă eliberează. Pentru și mai multe lămuriri și context, citește ce scrie medicul de familie Raluca Zoițanu.

Spune-le și prietenilor despre aceste noutăți.

La finalul anului a apărut Profilul de țară pe 2023 în ceea ce privește sănătatea, realizat de Comisia Europeană, OCDE și European Observatory on Health Systems and Policies. Are doar 22 de pagini și e cea mai bună radiografie posibilă. Uite ce ar trebui să știi:

În 2022, în România, speranța medie de viață la naștere a fost 75,3 ani (71,5 ani pentru bărbați și 79,3 ani pentru femei, o diferență uriașă), a treia cea mai scăzută în rândul statelor membre. Media UE e 80,7 ani, iar după noi mai sunt Letonia și Bulgaria.
Cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor au fost cele mai mici din UE în 2021: 1.663 de euro (media UE: 4.030 de euro). Aici două mențiuni importante:

1. din 2015-2016 cheltuielile publice pentru sănătate au crescut constant – deci există, totuși, o preocupare în acest sens;
2. cheltuim cel mai mult dintre statele europene pentru îngrijirea în spital (44% din total, față de media de 28%) și cel mai puțin cu asistența medicală în ambulatoriu (18%, față de 29%) – exact invers de cum ar trebui să fie.

Atât rata mortalității prin cauze tratabile, cât și cea prin cauze evitabile au fost cele mai ridicate din UE în 2020 și mult peste medie: 358 de morți evitabile la 100.000 de locuitori în România vs. 180 la nivelul UE. Și 235 de morți prin cauze tratabile vs. 92.

Deci murim de boli care ar putea fi ori tratate (principalele: boli cardiace, pneumonie, AVC), ori pur și simplu evitate, dacă ne-am schimba stilul de viață sau ne-am vaccina (COVID-19, boli cardiace și cele asociate consumului de alcool). Acești doi indicatori sunt esențiali pentru că arată eficacitatea sistemului de sănătate (cât de bine facem screening și tratăm), respectiv a politicilor de sănătate publică (cât de bine facem educație, prevenție și cât ne preocupă factorii de mediu).

Apropo de screening, doar 9,2 % dintre femeile între 50 și 69 de ani din România spun că au făcut screeningul pentru depistarea cancerului de sân în ultimii doi ani, în timp ce media UE a fost de 65,9 %. Deci rotunjind un pic, 1 din 10 femei la noi vs. 7 din 10 în UE.
Ceva ce se repetă la fiecare astfel de studiu, și noi nu facem nimic (nici individual, nici societal): jumătate din totalul deceselor sunt cauzate de factori de risc comportamentali și de mediu, precum fumatul, alcoolul, obiceiurile alimentare, faptul că nu facem sport. În plus, ne omoară poluarea: 7% dintre decesele din 2019 au avut această cauză în 2019 (față de 4% media UE).
sursa: Profilul de țară al României
Știu că nu pare, dar investigațiile, consultațiile și tratamentele la care avem acces ca asigurați constituie un pachet destul de generos. E adevărat însă că așteptăm cu săptămânile pentru ele, și asta pentru că fondul asigurărilor de sănătate nu e un sac fără fund. În 2020, realitatea era asta (și azi suntem tot pe acolo): 88% din populație era asigurată, dar numai 36 % dintre aceștia cotizau la sănătate (și asta pentru că avem multe categorii scutite: de la copii și pensionari, la persoane cu boli foarte grave, șomeri sau care primesc ajutor social).
12% din populație era neasigurată – aici intră și cei care locuiesc și muncesc în străinătate, nu plătesc contribuții la sănătate în România, dar au buletin. Ei sunt considerați rezidenți permanenți, deci sunt luați în calcul la populația totală.

Practic, aici suntem. În loc să prevenim și să facem screening, cheltuim pe tratamente scumpe, în spital. Da, extindem lista serviciilor la care au dreptul asigurații, dar fondurile sunt mereu insuficiente, și în timpul ăsta murim din cauze evitabile sau tratabile.

Asta e cheia în care vreau să ne uităm la: 1. la proiectul pe care vreau să îl încep și 2. la ceea ce mârșav a încercat să facă Guvernul la început de an, adică:

Mai puțini bani pentru medicina de familie, de ambulatoriu și stomatologie

Pe scurt, după ce:

anul trecut consultațiile la medicul de familie și în ambulatoriu (adică fostele policlinici) începuseră să fie plătite mai bine – încât unii medici au îndrăznit să-și mai angajeze o asistentă sau să cumpere ceva aparatură,
după ce toate autoritățile din sănătate au declamat că vor să întoarcă piramida și să dezvolte zona de „pre-spital” (adică grosul problemelor de sănătate să fie rezolvate din timp, ca să lase spitalele să se ocupe de cazurile cu adevărat grave și să reducă astfel și costurile),
după ce premierul s-a lăudat în ședință de Guvern, chiar luna asta, că bugetul Sănătății a crescut cu 40%, „deci nu e vorba de vreo problemă financiară” (aici, la 00:18),

pe 11 ianuarie a ieșit un proiect de lege care reducea iar tarifele, pe motiv că „ăsta e bugetul Sănătății anul ăsta” și trebuie să ne încadrăm în el:

în medicina de familie, punctul per capita ar scădea de la 12 lei la 7,7;
tot în medicina de familie, punctul per serviciu medical ar scădea și el, de la 8 la 6,2 lei. (Bugetul unui cabinet de medicina de familie e alcătuit 35% din plăți per capita și 65% – din plăți per serviciu. Din acest buget, cabinetul, care funcționează, practic, ca un SRL, plătește toate cheltuielile, de la chirie la saci de gunoi, materiale sanitare și salarii. În niciun caz nu ia vreun medic de familie salariu 10-15.000 de euro, așa cum a spus premierul;
în ambulatoriu, punctul pe serviciu ar scădea de la 4,5 la 3,3 lei (o consultație pentru un pacient cu diabet ar fi ajuns să fie plătită cu 35,6 lei, în loc de 48,6 lei acum, bani pe care îi ia spitalul, nu doctorul);
bugetul unui stomatolog în contract cu CAS ar fi scăzut de la 6.000 lei / lună, în medie, la 3.175 (și 6.000 era extrem de puțin, am scris despre asta aici, dar măcar exista o creștere de la an la an și pacientul mai reușea să facă o consultație și un detartraj anual, la un preț mult mai mic).

Aceste tarife ar fi trebuit să intre în vigoare de mâine, 1 februarie, și ar fi fost valabile până la finalul anului. Chiar și așa, directorul interimar al Casei Naționale, Cristian Celea, a spus că bugetul Sănătății ar fi ajuns până în septembrie-octombrie, când ar fi fost nevoie să ia de la alte domenii (n-a zis de unde, dar probabil de la spitale) și/sau bugetul ar fi trebuit suplimentat prin rectificare bugetară.

Spun „ar fi trebuit să intre în vigoare” pentru că, din fericire, nu s-a întâmplat. Asociațiile profesionale și Colegiul Medicilor au reușit să convingă CNAS să păstreze tarifele actuale până la 1 iulie, urmând să reia discuțiile atunci.

Ce mi se pare îngrijorător, dincolo de consecințele propriu-zise, e că instituțiile își pasează responsabilitatea.

Ministrul Rafila a zis: „Nu Ministerul Sănătății a tăiat, vorbiți cu CNAS”, CNAS (prin dir. Celea), a zis: „N-a fost gândirea Casei, sumele au venit de la Ministerul de Finanțe”, iar Colegiul Medicilor spune că tăierile au fost „un șoc”, nu înțelege cine le-a decis și că, și dacă Ministerul de Finanțe e cel care a tăiat, gândirea din spate ar fi trebuit să vină de la CNAS și Ministerul Sănătății.

Cum te-ar afecta pe tine aceste tăieri, dacă ele – sau ceva asemănător – intră în vigoare din vară:

Va fi și mai greu să găsești un loc liber la o consultație în ambulatoriu și vei ajunge să plătești sute de lei la o clinică privată. Sau nu te vei duce deloc, pentru că nu-ți permiți.
Tot mai puțini medici de ambulatoriu vor face contracte cu Casa și vor alege să lucreze numai cu plată. Situația cea mai cruntă e, poate, în stomatologie.
Chiar dacă aceste servicii medicale vor fi plătite mai prost, costurile nu vor scădea neapărat pentru sistem, pentru că unele servicii care până acum se făceau în ambulatoriu se vor muta în spital.
Nimeni nu va mai vrea să se facă medic de familie, în condițiile în care și așa avem prea puțini – și dintre ei, cam jumătate se vor pensiona în următorii ani. Peste 300 de localități nu au deloc medic de familie, a zis-o chiar ministrul Rafila luna asta.

Chiar dacă nu au intrat în vigoare aceste tăieri, am ales să scriu despre ele ca să înțelegi că astfel de decizii se pot lua oricând și ca să-ți dau un heads up la ce să urmărești, în șuvoiul ăsta de evenimente și știri.

Știu, iar o ediție cu multe cifre greu de dus. Dar n-o să mă feresc de ele și nici n-o să le simplific mai mult de atât. Responsabilitatea, conștiinciozitatea pe care le așteptăm de la decidenți cred că trebuie să le avem și noi când „definim” problema.

Dacă ai întrebări sau sugestii despre proiectul meu „cu primarii”, te rog scrie-mi printr-un reply la acest email sau la sorana@substack.com.

Pe curând!

Sorana

P.S. Știați că România nu are niciun centru cu paturi pentru recuperarea copiilor cu adicții? (Avem locuri la închisoare, în schimb.) Din fericire, va avea unul.

Îl amenajează Asociația ZI de BINE, în cadrul Spitalului de Psihiatrie Voila (lângă Câmpina), iar expertiza terapeutică vine de la Clinica Atelier Psy, îndrăznesc să spun singura din țară cu experiență în tratamentul adicțiilor. Tinerii se vor putea caza pe termen lung, vor primi tratament medical, intervenții de psihoterapie, sport sau terapie prin artă.

Poți susține proiectul cu 2 euro prin SMS, cu textul SUS la 8845, sau donându-ți ziua de naștere.

(Despre cum ar putea România – dac-ar vrea – să abordeze consumul de droguri, în acest interviu Morning Glory cu psihiatrul Eugen Hriscu, care va coordona programul terapeutic de la Voila.)