Salut!
Sper că ai trecut cu bine prin valul de căldură recent. Și sper că vom trece cu toții cu bine peste valurile de scumpiri și de tăieri care urmează. Despre asta vorbim și noi – despre schimbările din sănătate care ne vor afecta pe toți, de ce am ajuns aici și cum își fură statul căciula când spune că „sistemul e nesustenabil”.
Iar dacă erai confuz, ca mine, dacă aceste măsuri au devenit lege sau încă se discută, vreau să diferențiem între:
Măsurile care au fost adoptate – chiar vinerea trecută a fost promulgată Legea 141/2025. Aici tot istoricul ei (așa numitul „pachet 1”).
Măsuri care au fost anunțate, dar nu încă asumate de Guvern în fața Parlamentului (așa numitul „pachet 2”).
Iar la final, câteva recomandări/anunțuri utile.
ADOPTATE
A. De la 1 septembrie plătești asigurare de sănătate, dacă:
Ai fost co-asigurat, adică tu nu aveai (sau nu declarai venituri), dar erai asigurat automat prin soțul/soția/copilul tău adult, care plăteau contribuția la sănătate (CASS). În situația asta sunt 650.000 de oameni, a spus președintele CNAS pe 3 iulie.
Cum faci asta?
Va trebui să plătești o sumă fixă de 2.430 de lei /an, prin declarația unică D212, fie online, prin Spațiul Privat Virtual, fie la o agenție fiscală. Prima tranșă e 607,5 lei și o plătești când depui, iar diferența – până la 25 mai anul viitor. Asigurarea intră în vigoare când depui declarația și e valabilă un an.
(CNAS spune că și cel cu venituri, care te asigura până acum, ar putea depune D212 în numele tău, dar mie din call center-ul ANAF nu mi-au dat această variantă. Pare că CNAS și ANAF trebuie să se pună de acord.)
E obligatoriu să te asiguri, dacă nu vrei să plătești consultațiile, investigațiile și medicamentele care sunt gratuite sau se compensează.
De ce suma asta?
Este pragul minim pentru a fi asigurat la sănătate conform Codului Fiscal și reprezintă 10% din 6 salarii minime brute pe economie.
FOARTE IMPORTANT:
În august ești încă asigurat în baza „vechii asigurări”, adică a statutului de co-asigurat;
Dacă în august nu ai depus această declarație (și, evident, n-ai plătit prima tranșă), de la 1 septembrie nu mai ești asigurat, deci nu-ți vei putea lua medicamentele compensate din farmacie și nu vei putea face niște analize/consultații cu bilet de trimitere, chiar dacă el/rețeta sunt încă valabile;
Informațiile de la ANAF ajung la CNAS doar la sfârșitul fiecărei luni, practic atunci se actulizează statutul tău de asigurat/neasigurat. Așa că recomandarea e să depui declarația asta cât mai la începutul lunii, ca să nu te trezești la 1 septembrie că nu ești asigurat.
Iar dacă depui după 1 septembrie și ai nevoie de servicii medicale tot în septembrie, trebuie să trimiți o copie a declarației depuse și dovada plății la Casa Județeană de Sănătate, ca să opereze manual modificarea, mi-a explicat vicepreședinta CNAS, Larisa Mezinu-Bălan.
Nu poți reveni asupra declarației: dacă între timp te angajezi sau începi să ai alte venituri pentru care plătești CASS, ăștia 2.430 de lei tot trebuie să îi plătești. Nu, nu am auzit nicăieri în spațiul public informația asta, mi-au spus când am sunat la call center (recomand: 031.403.91.60).
B. De la 1 august plătești 10% contribuții la sănătate (și nu plăteai până acum), dacă:
Ai pensie mai mare de 3.000 de lei. Vei plăti 10% pentru ce depășește acest prag de 3.000 de lei – 1,9 milioane de oameni.
IMPORTANT: e valabil pentru toți pensionarii care primesc pensie, indiferent dacă au cancer sau alte boli cronice severe.
Primești o formă de ajutor social – 323.000.
Ești șomer (adică ești înregistrat la Agenția de Ocupare a Forței de Muncă, nu doar că nu ai serviciu) – 44.000 de persoane.
Ești în concediu de creștere a copilului (acei doi ani după naștere).
Ești în concediu de acomodare după adopție.
În ultimele două categorii sunt 127.000 de oameni.
Clarificare: „plătești” înseamnă, de fapt, că „primești” cu 10% mai puțin. Banii se rețin la sursă, tu nu trebuie să faci nimic.
Practic, în acest moment, toți oamenii care au o formă de venit, de la salariu, la pensie, la venituri din chirii, drepturi de autor, la vreo formă de sprijin financiar din partea statului plătesc CASS 10%.
Nota bene: Poți oricând verifica dacă „în sistem” apari ca asigurat sau nu la acest link.
C. De la 1 august primești mai puțini bani pentru concediul medical (CM)
De vreun an jumate, începând cu fostul premier Ciolacu, concediile medicale au fost arătate cu degetul ca această gaură neagră în care se duc banii țării.
Ba că sunt date fictiv, ba că se acordă mai multe zile decât ar fi nevoie, dar, în afara unor medici care au fost sancționați punctual, retorica asta n-a fost confirmată la scară largă.
Ba mai mult, CNAS a arătat că cele mai multe zile au fost „consumate” de oamenii cu cancer, de gravide și de cei cu fracturi. Iar modul de acordare se înăsprise deja din 2021, deci nu e chiar simplu să îți iei concediu medical – am explicat pe larg într-o ediție anterioară.
Cert e că de acum, „banii de concediu medical” vor fi și mai puțini pentru cei care au o „boală obișnuită” – codul 01, adică majoritatea:
55% pentru CM de până la 7 zile
65% pentru CM de 8-14 zile
75% peste 15 zile
Până acum, pentru boală obișnuită era un singur prag, de 75%.
IMPORTANT: tot ce se plătea înainte cu 100% (urgențele, cancerul, SIDA) rămân la 100%, a spus ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete.
Calculul se face așa: 55% * valoarea medie a unei zile de muncă (calculată pe ultimele 6 luni) * numărul de zile lucrătoare de CM (doar zilele lucrătoare se plătesc), din care se scad contribuțiile sociale de 25% și, de anul trecut, și contribuțiile la sănătate de 10%.
Am încercat niște matematică și sper să nu fi greșit. Dacă sunt printre voi experți în payroll, vă rog corectați-mă.
la 31 iulie, pentru cineva cu 5 zile lucrătoare de CM și valoarea unei zile de muncă de 200 de lei, indemnizația ar fi fost: 75%*(200*5) = 750 lei, minus 25%*750, minus 10%*750 = 487,5 lei.
la 1 august, calculul e 55%*(200*5) = 550 lei, minus 25%*550, minus 10*550 = 357,5. Deci cu 130 de lei mai puțin.
D. Dacă ești pacient cronic într-un Program Național de Sănătate (cum ar fi diabet, boli rare, boli neurologice, HIV/SIDA), și nu plătești contribuții, rămâi asigurat doar pentru „boala de bază”, nu și pentru alte afecțiuni
Să explic: cei care aveau aceste afecțiuni și îndeplineau niște criterii de includere în Program (severitate a bolii, evoluție etc.) erau asigurați by default la toate serviciile medicale, indiferent dacă cotizau sau nu. În plus, toate bolile astea presupun niște tratamente și monitorizări foarte scumpe, pe care nu ți le-ai permite.
Asta, recunosc, mi s-a părut una dintre bilele albe ale sistemului nostru so-ci-al de sănătate. Să susții niște oameni într-o călătorie de boală (că asta înseamnă o afecțiune cronică), pentru care de cele mai multe ori nu sunt vinovați, și pe care, cu siguranță, nu și-au dorit-o. E și cazul meu.
Ei, de acum, cei care nu plătesc contribuția la sănătate (cei 2.430 de lei din buzunar sau mai mult, în funcție de venit), vor mai fi asigurați doar pentru boala „de bază” (adică investigații, tratament, dispozitive medicale), nu și pentru altele care nu au legătură cu boala de bază.
Pare de bun simț. Până la un punct.
Problema e că „boala de bază” sau, mai rău, tratamentul ei, pot da multe complicații, iar „legiuitorii” nu au stabilit ce intră și ce nu în boala de bază, dar știu că se lucrează la asta. E cazul, de fapt, al celor mai severe și răspândite boli, ca diabetul, dar și al celor sistemice, autoimune (lupus, scleroză multiplă etc.), care pot afecta toate organele și pot da orice simptome.
A exemplificat foarte clar dr. Sandra Alexiu într-un răspuns pe care mi l-a dat pe Facebook: „Unui pacient cu diabet îi dau gratuit doar antidiabeticele? Statina (n.r. scade colesterolul) nu o ia compensat, pentru că nu e asigurat decât pe diabet? Îi pot face glicemia și hemoglobina glicozilată, dar nu îi pot face creatinina?”.
Unde mai pui că unele tratamente obligatorii scad imunitatea și pot da tot felul de infecții, care și ele au nevoie de analize și tratament. Deci pentru o infecție urinară repetată, cauzată de tratamentul imunosupresor, omul nu va mai putea face analize și primi antibiotic gratuit dacă nu plătește CASS.
Dacă vă întrebați câți astfel de pacienți din programele de sănătate nu plătesc CASS, e vorba de 58.000, care ar fi putut să aibă, la rândul lor, co-asigurați (a spus-o președintele CNAS, Horațiu Moldovan, pe 3 iulie). Pe lângă ei sunt mulți, ca mine, care cotizează, pentru că sunt angajați sau au alte venituri – pentru ei nu se schimbă nimic.
Ce economie face statul cu cei 58.000 nu știu. Nu au anunțat vreo sumă și nici nu știu cum s-ar putea calcula. „Dar e un element de dreptate și echitate socială”, a spus Moldovan, „fără a le afecta beneficiile pentru boala gravă”.
Și „nu tăiem bani de la pacienți”, a spus și ministrul Sănătății pe 21 iulie. Doar „se reașază sistemul”.
Explicația bâjbâită de Guvern pentru modificarea asta e că în ultimii ani au intrat tot mai mulți oameni în Programe, dintre care unii nu-și fac tratamentele de bază, dar fac alte investigații, deci, probabil, abuzează.
IMPORTANT:
Dacă ești pacient oncologic ai în continuare dreptul la orice investigații/tratamente necesare, ca și până acum, peste plafon, nu doar pentru „boala de bază” (practic, e singura categorie de pacienți într-un Program de Sănătate care nu e afectată de modificarea de mai sus).
Rămân valabile investigațiile pentru Suspiciune Oncologică, introduse în 2024, prin care și cei asigurați, și cei neasigurați pot face toate investigațiile necesare pentru diagnosticare, peste plafon (vezi Ghidul Asiguratului).
Rămân valabile pachetele de prevenție, ceea ce, iar, e esențial (vezi tot în Ghid ce cuprind).
Ultimele două puncte le-am confirmat ieri cu CNAS.
Și acum câteva măsuri (adică promisiuni) anunțate, dar nelegiferate:
Ministrul a spus că se va prelungi programul în ambulatorii până la ora 20:00 (acum e, în general, până la 13:00.
Se lucrează la o platformă de programări online, prin care te-ai putea programa oriunde în țară (asta poți și acum, dar nu ai o situație centralizată). Din toamnă ar trebui să vezi deja pentru analize și imagistică, a spus Moldovan în conferință. (Însă CNAS promite digitalizarea sistemului de ani și ani de zile.)
În trei ani nu ar trebui să mai plătim la privat coplata pentru un serviciu rambursat de CNAS (de exemplu, pentru o operație pe care o poți face și la stat, și la privat, aici trebuie să plătești o diferență substanțială, pe lângă ce decontează statul).
Un medic care lucrează cu Casa în ambulatoriu își va putea deschide cabinet, tot în contract cu Casa, în zone unde nu există.
De ce toate tăierile astea – 4 motive
Pentru că sistemul medical nu e sustenabil, și asta o spun toți specialiștii în health economics: până acum contribuiau 6 milioane de oameni și beneficiau aproape 17 – inclusiv copiii și pensionarii, categoriile cele mai numeroase. (Sigur, despre pensionari e corect să spunem că au contribuit deja toată viața.)
De acum, cu toate aceste noi categorii, ar trebui să avem 10 milioane de contributori. Rămân peste 6 milioane care nu plătesc: copiii, studenții, persoanele cu handicap, bolnavii cu cancer, gravidele, pensionarii care primesc mai puțin de 3.000 de lei pe lună.
Pentru că se irosesc sau se cheltuiesc bani abuziv, de exemplu din modul în care se finanțează spitalele. Adică statul își fură singur căciula:
o Spitalele primesc bani în funcție de nivel (cât de dezvoltate și specializate sunt), de numărul de paturi, de gradul de ocupare a paturilor, de diagnosticele pacienților. E o ecuație complicată, în care, evident, e bine să ai cât mai multe paturi, cât mai ocupate, și diagnostice cât mai complexe. Nimeni nu vrea să piardă paturi, pentru că s-ar desființa secții și s-ar da afară oameni.
Mai mult, nici costurile astea nu sunt reale, pentru că nu prea știm să le calculăm – mai exact, sunt mai mici decât cele reale. „Nu știm cât costă o apendicită”, a spus președintele CNAS, și așa e. „Dar vom ști peste un an”, pentru că spitalele vor fi obligate să raporteze costurile reale.
Nu adunăm în mod real cât la sută din timp a alocat echipa medicală unui pacient, cu gradul de folosire a aparaturii, cu toate materialele sanitare necesare, și tot așa, până la curățenie și lift. Ci folosim de 20 de ani un sistem complicat, numit DRG, cumpărat din Australia. (Dacă vrei să nu înțelegi nimic, citește aici.)
o Pentru că o internare continuă (adică stai peste noapte în spital) e mai bine plătită decât o internare de zi (adică faci doar consulturi și investigații și pleci acasă la prânz), iar o internare de zi e plătită mai bine decât o consultație în ambulatoriu (fostele policlinici), evident că spitalele „trag” să aibă cât mai multe internări continue.
Ca idee, dacă un medic te consulta în ambulatoriu, spitalul primea doar vreo 30-40 de lei, iar de la 1 august – un pic mai mult. Da, aceeași consultație pentru care la privat plătești 300 de lei sau mai mult.
o Upcoding al diagnosticelor – simplific foarte mult, dar: unele diagnostice sunt plătite mai bine decât altele și, cu cât pacientul e mai bolnav, cu cât complexitatea cazului crește, deci statul plătește mai bine. Și atunci, uneori, în raportări unele diagnostice sunt ușor „exacerbate”.
Un exemplu clasic: iritația din cauza scutecului, la copii, sau steatoza hepatică („ficatul gras”), la adulți, cresc complexitatea cazului (indiferent de motivul pentru s-a prezentat omul). Și atunci, mulți au și iritație, respectiv ficat gras. Asta nu înseamnă că tu vei primi un diagnostic greșit sau că ți se va spune că ai o boală mai gravă decât ai, de fapt, dar și aceste diagnostice complementare îți vor apărea pe biletul de externare.
o Internări fictive – oameni care apar ca internați, dar nu sunt, pentru care statul plătește. Aici vorbim direct de fraudă și de acum medicii care fac asta vor fi dați afară, spune Rogobete.
Practic, ca să supraviețuiască, spitalele sunt obligate să abuzeze de mecanismul de finanțare, pe care tot statul l-a creat, și pe care reforma Bolojan promite să îl schimbe.
Ca idee, uite cum se cheltuiesc banii din Sănătate:
Pentru că toate cheltuielile au crescut mult mai mult decât contribuțiile, și nu mă refer doar la creșterile din vara asta (curent, TVA, accize la benzină). Toate materialele sanitare, medicamentele etc. s-au scumpit constant în ultimii ani. (Da, și salariile medicilor au crescut, dar creșterile nu sunt plătite din contribuțiile tale la sănătate, ci de Ministerul Sănătății. Tot bani publici sunt, dar vreau să fac mențiunea asta.)
Pentru că toate cheltuielile au crescut, dar „statul” nu a ținut pasul la rambursare în cele mai multe cazuri – adică plătea unui spital sau unui laborator cât plătea și acum cinci ani pentru același serviciu (sau puțin mai mult, dar insuficient). E unul dintre motivele pentru care foarte, foarte greu găsești să faci în privat o ecografie gratuit – pentru că statul decontează pentru ele mult sub costul real.
Și atunci, ca să se echilibreze cât de cât, statul: 1. a redus numărul celor puteau merge la medic gratuit (vezi mai sus) și 2. ar trebui acum să plătească mai bine serviciile pe care le decontează, tocmai ca să crească accesul.
*Dacă te interesează o analiză mult mai riguroasă a cheltuielilor cu Sănătatea, respectiv cu spitalele, citește această ediție din Portavocea, newsletter-ul lui Radu Stochița, cercetător în politici de muncă. El arată chiar că au scăzut puțin costurile cu spitalele.
Nu sunt naivă.
Îmi dau seama că a asigura sănătate gratis tuturor nu se poate și că până acum, ca în mai toate sectoarele, am trăit pe datorie, iar CNAS va trebui să vină cu foarte multe reglementări și clarificări, la care știu că lucrează. Nu poți redresa un sistem doar reducând costuri, fără a colecta mai mulți bani (vă sună cunoscut?).
Cu toate acestea, mă întreb dacă:
E moral să iei de la mamele care își cresc copiii, într-o țară care 1. pretinde că susține natalitatea și 2. nu are suficiente creșe de stat, astfel încât femeile să se întoarcă mai repede la muncă?
Nu.
E moral să iei de la un pacient cu o boală cronică, care nu are venituri și mai are și complicații din cauza bolii și chiar a tratamentului?
Nu.
E însă moral să fentezi statul, cât de românește poți, și să nu plătești contribuții de niciun fel, dar să aștepți, și să folosești, gratis toate serviciile publice? Nu vreau să-i pun la zid, dar mă gândesc la toți meșterii pe care îi chemăm să ne zugrăvească, la mecanicii auto cărora și noi preferăm să le dăm cash, ca să nu mai plătim TVA la service, la „formațiile” pe care le chemăm să cânte la nuntă. Și astea sunt exemplele cele mai la îndemână, „petty cash”, probabil.
Nu.
E normal ca o bună parte a clasei de mijloc, cu salarii bune, deci și contribuții decente, să se simtă nedreptățită că plătește în privat analize și consultații pentru că nu găsește loc la stat?
Da.
Partea mai complicată e că toate aceste adevăruri co-există și, ca oameni, ne e foarte greu să integrăm nuanțe și să privim și din perspectiva celorlalți, și cu atât mai mult a „sistemului”. Iar nuanțele tind să fie cu atât mai neglijate în situații de criză, cum e acum, când trebuie să scoatem bani de undeva cu orice preț.
Și, da, în buna tradiție românească, multe decizii se iau plecând de la suspiciunea că cineva fură: fură la concedii medicale, fură la analize inutile, fură la program, fură nedeclarându-și venitul. Cu toții știm pe cineva care a făcut toate astea sau am făcut-o chiar noi, și tot ne simțim nedreptățiți.
N-am o concluzie și nici o soluție, dar mă întorc la ceva ce a zis psihiatrul Eugen Hriscu la o conferință luna trecută: „Regulile funcționează doar dacă le respectăm toți”.
Le mulțumesc mult pentru clarificări, respectiv ajutor la calcule, doamnelor: Larisa Mezinu-Bălan, vicepreședinte CNAS, dr. Raluca Zoițanu și colegei mele, Alexandra Ivașcu.
Utilitare:
Căpușe. Cea mai bună explicație pe care eu am văzut-o despre pericolul mușcăturii, cum se scot corect și de ce primele 36 de ore sunt cruciale.
Și nu, nu există vaccin împotriva Bolii Lyme, pe care căpușa o poate transmite, e un mit care circulă de câțiva ani. Dar există vaccin împotriva encefalitei provocate de căpușă, o boală neurologică la fel de periculoasă. Și pentru adulți, și pentru copii. Am scris aici.
Mâncarea din spitale. Dacă ești nemulțumit, îi poți comunica Ministerului, prin acest formular. Noul ministru, a cărui inițiativă este, nu a zis însă și ce se poate schimba. Bugetul pentru hrana unui bolnav e, prin lege, 22 de lei pe zi (sau 33 pentru copii, oameni cu diabet, cancer sau transplant).
Nurofenul și șofatul. MS a publicat lista medicamentelor cu substanțe psihoactive care pot influența capacitatea de a conduce, adică acelea care ne-ar putea trimite la închisoare dacă se aprobă vreodată legea abuzivă. Deocamdată a trecut de Senat și e în stand by la Cameră. Criminologul Vlad Zaha explică.
Să ne citim sănătoși luna viitoare!
Necesar. Dezamăgitoare scăderea indemnizației concediului medical, dar și introducerea bruscă a plății CASS. Plata la plafon este dezastru pentru multe dintre acele categorii de oameni, mai ales pentru cei care beneficiază de VMI. Dacă voiau un pic de economie, se uitau și la avocații care plătesc la plafon, dar și la PFA care plătește la plafon. Pe PFA, dacă nu-mi convine cât îi dau statului, mă duc și-mi reînnoiesc toate electronicele, îmi scad baza impozabilă și plătesc sănătate la 6 salarii, nu la 24 chiar dacă aș avea venituri de acel nivel. Inginerie fiscală :)
Mulțumim mult, Sorana, pentru efortul tău constant de deslușire și instruire a publicului pe tema sistemului public de sănătate.
Legat de filozofia din spatele acestor tăieri în numele acoperirii deficitului bugetar, aș spune că buna tradiție românească este cea e gândiri neofeudale a guvernanților, care preferă the low hanging fruit of ciopârțirea serviciilor și facilităților sociale de care are nevoie omul de rând -- decât o redesenare progresivă a sistemului de impozitare, taxarea curajoasă a corporațiilor și a marilor averi, verificări serioase la companiile cu cifre de afaceri enorme și activitate zero, cât și verificări pentru evaziunea TVA-ului.
Nu cred că trebuie să cădem în capcana ideii care ni s-a înșurubat acum vreo 20 de ani de către Banca Mondială și alți hegemoni economici, conform căreia economia României merge lent din cauză că, pentru zugrăvirea unui apartament de 60m2, îi dăm 500 lei în plic meșterului care a trebuit să se reprofesionalizeze singur, după cum a știut, în peisajul devastat al privatizărilor anilor 90 + austerității din 2008.
Sigur că ar fi fair play ca toată lumea să își fiscalizeze încasările și să contribuie la bugetul de stat. Dar aș începe cu dulăii, nu cu cățeii.