Cine rămâne fără asigurare la 1 ianuarie
și 10 hărți pe sănătate
Salut
și bine te-am regăsit la ultima ediție din acest an. Prilej ca să mă bucur de câteva momente de recunoaștere a Foii de observație, dar și ca să vedem ce am descoperit în 2025 despre sistemul de sănătate și la ce să ne așteptăm în 2026.
Am și un reminder foarte important pentru cei care sunteți într-un Program Național de Sănătate și nu plătiți „asigurarea” (CASS-ul), niște completări de informații despre psiho-oncologi de la Ministerul Sănătății (am așteptat cinci săptămâni pentru un răspuns) și niște recomandări pentru tihnă emoțională în săptămânile care vin.
Zic „tihnă” pentru că eu sunt dintre aceia care s-ar bucura dacă mâine ar fi direct 15 ianuarie. Am aflat că e voie să gândești și așa și e perfect în regulă dacă și tu faci la fel.
Încep cu o veste bună: am găsit o companie care va sponsoriza Foaia de observație timp de un an. Compania este PPC, unul dintre principalii furnizori de energie din România, și „am găsit” e impropriu spus, ei m-au găsit pe mine și au încredere în rezultatele și impactul acestui newsletter. Le sunt profund recunoscătoare și mă voi strădui ca la anul să explic subiecte cel puțin la fel de importante – și, by default, încâlcite –, ca în 2025.
Ce se schimbă pentru voi și pentru conținut? Nimic. PPC e unul dintre acei foarte rari și prețioși parteneri care oferă fără să aștepte ceva în schimb. Altceva decât relevanță și impact.
Cât despre abonamentele plătite – am nevoie în continuare de ele, pentru că, împreună cu susținerea PPC, îmi vor permite să fac din Foaia de observație principalul meu „job”. Adică nu voi mai fi nevoită să lucrez în alte proiecte plătite și voi avea mai mult timp și energie ca să citesc și mai multe legi, să trimit și mai multe solicitări de informații și să merg la mai multe evenimente și traininguri pe sănătate.
Și, nu în ultimul rând, această predictibilitate financiară care vine din abonamente și sponsorizare îmi vor permite să merg pe teren în țară, ceea ce nu am făcut în ultimele 18 luni, și să păstrez gratuit tot conținutul, o ambiție personală în contradictoriu cu multe sfaturi pe care le-am primit.
În acest grup select de parteneri pe termen lung – voi și PPC – este și Asociația MEDIA DOR, alături de care am făcut DoR și DoR Live și lucrez în continuare la conferința The Power of Storytelling (următoarea ediție e în martie). Fără ei, PPC probabil nu ar fi ajuns la mine, și fără ei nu aș fi avut curajul să încep Foaia de observație acum trei ani.
Și mai sunt câteva lucruri pentru care simt că nu sunt suficient de recunoscătoare, și pentru care nici nu mă bucur îndeajuns: am ajuns la 10.000 de abonați, dintre care 100 – plătitori, în mod organic. Comisia Europeană m-a ales să fiu un vector într-o campanie de promovare a screening-ului de cancer de sân. Departamentul de Sănătate Publică al Universității Babeș Bolyai m-a invitat să le vorbesc studenților. Voi scrie un capitol într-o carte de global humanities coordonată de Université de Montréal. Și se lucrează la un studiu privind integrarea în sistem a navigatorilor de pacienți în sănătatea mamei și a copilului, după ce ARNIS a citit aici despre această nouă profesie și a format o primă generație de navigatori. (Dacă lucrezi în sănătatea mamei și a copilului, completează, te rog, acest chestionar până la finalul anului.)
Și acum, informații utilitare:
Unii pacienți cu boli cronice pierd asigurarea completă
Dacă ești într-un Program Național de Sănătate – PNS (ex: diabet, boli neurologice, boli rare – am scris aici mai mult) și NU plătești contribuții la sănătate, de la 1 ianuarie rămâi asigurat doar pentru afecțiunea „de bază”, adică pentru aceea pentru care ai fost inclus în Program, nu și pentru alte afecțiuni, așa cum se întâmplă acum.
Asta înseamnă că vei primi tratamentul și investigațiile doar pentru boala ta „principală”, nu și pentru altele. Încă nu există o listă publică a investigațiilor aferente fiecărei boli incluse în Programe, dar se lucrează la ea.
Exemplu: dacă eu am o boală neurologică pentru care iau un tratament care-mi afectează sistemul imunitar, și nu contribui în niciun fel la sănătate, de la 1 ianuarie voi primi în continuare tratamentul și voi face doar analizele sau investigațiile necesare pentru acea boală „de bază” (ex: RMN anual de monitorizare).
Doar că, dacă fac infecții repetate tocmai pentru că sistemul meu imunitar e slăbit, nu voi mai primi antibiotic gratuit/compensat, așa cum se întâmplă acum, chiar dacă infecțiile sunt cauzate, indirect, tot de boala de bază.
Excepții:
pacienții cu cancer, cei cu HIV/SIDA și cei cu tuberculoză rămân asigurați integral, ca până acum, indiferent dacă plătesc CASS sau nu;
pacienții care sunt într-un PNS și au și certificat de handicap rămân asigurați integral, pentru că certificatul îți dă dreptul la asigurare completă, dar trebuie să duci tu o copie a certificatului la Casa Județeană de Sănătate căreia îi aparții, astfel încât să apari în sistemul informatic și ca persoană cu handicap, și ca asigurat PNS. Instituțiile nu comunică între ele.
(Atenție: dacă ai certificat de handicap și singurul tău venit e indemnizația de handicap, ești asigurat complet și nu plătești CASS pentru acea indemnizație. Dar dacă ai și alte venituri pe lângă indemnizația de handicap: salariu, pensie peste 3.000 de lei, chirii etc., pentru acestea trebuie să plătești CASS).
Modificarea face parte din primul pachet de măsuri de austeritate din vară. Ar fi trebuit să intre în vigoare la 1 august și să-i excepteze doar pe pacienții cu cancer, doar ei ar fi rămas asigurați complet. A fost însă amânată pentru 1 ianuarie (conform OG nr. 12/8 august 2025 art. VI, într-o limbă română întortocheată).
„E un element de dreptate și echitate socială, fără să afectăm beneficiile pe care le au oamenii pentru boala gravă”, a declarat în vară președintele CNAS. Judecați voi.
De atunci, nici CNAS, nici Ministerul nu au mai vorbit despre asta, deși afectate vor fi zeci de mii de persoane. Pe final de însă, a apărut în transparență decizională un ordin de ministru care confirmă că modificarea va intra în vigoare și adaugă alte două categorii care rămân asigurate full: cei cu HIV/SIDA și cei cu tuberculoză.
Ce riști?
Să te duci pe 5 ianuarie cu un bilet de trimitere emis înainte de 31 decembrie, pentru niște analize gratuite care nu au legătură cu boala ta și să apari ca neasigurat în sistem, deci să nu le poți face.
Aceleași analize pe care pe 31 decembrie le-ai putea face gratuit.
Ce trebuie să faci:
Ca să fii asigurat complet de la 1 ianuarie ar trebui să depui Declarația Unică la ANAF (Capitolul II, Secțiunea 1 din D212), prin care te asiguri voluntar, apoi să plătești imediat 2.430 de lei (sau o primă tranșă, de 607 lei și restul până la 25 mai). Pentru siguranță, trebuie să duci/trimiți TU dovada plății la Casa de Sănătate de care aparții, pentru că, surpriză, informația nu se transmite automat de la ANAF la Casă, ori se transmite cu întârziere.
Mi-e teamă că asta va fi încă o modificare publicată în Monitorul Oficial pe 30 decembrie, și despre care toată lumea va tăcea mâlc, pentru că nu e ceva cu care să te lauzi politic. Așa că e mai bine să fii pregătit.
Atenție: reamintesc că modificarea te privește doar dacă ești în PNS și nu plătești deloc CASS. Dacă plătești, nu te afectează.
Câți psiho-oncologi există acum
Ediția trecută am scris despre nevoia de a avea psiho-oncologi și cum poți deveni unul, și aici e o situația dublu- absurdă:
Poți face un curs de patru luni = 6-8 weekenduri online, fără practică în spital, sau un curs de un an, cu practică obligatorie în spital (da, sunt echivalente, se pare. Voi pe care l-ați face?).
Pentru programul de un an, Ministerul Sănătății și Colegiul Psihologilor nu s-au întâlnit ca să facă curricula necesară, deși au avut trei ani pentru asta. Deci singura variantă rămâne cea de program de patru luni.
După ce am publicat, mi-a răspuns și Ministerul Sănătății, cu date de la Colegiul Psihologilor, date pe care Colegiul îmi spusese luna trecută că nu le are: sunt 389 de psihologi care au făcut programul de patru luni și 8 care au dovedit că au lucrat cel puțin un an cu pacienți oncologici (experiență care echivalează cu formarea).
Nu există un registru care să îi reunească pe toți.
Cei opt lucrează în spitale/secții de oncologie din țară, iar ceilalți – cel mai probabil în cabinetul privat. Unii dintre ei activează și în asociații care mai organizează grupuri de suport în spitalele de oncologie.
Cum e în alte țări și cum ar fi benefic pentru pacienți? Să fie formați minimum un an, cu stagii obligatorii de practică în spital, iar apoi să lucreze în spital, parte a echipei medicale care îngrijește pacientul.
10 hărți esențiale făcute de ONG-uri + alte proiecte
Pentru că vreau să încheiem anul cu speranță, am făcut o listă cu proiecte ale ONG-urilor din sănătate (sau asociațiilor de pacienți), care funcționează ca instrumente pentru noi toți. Nu m-am uitat la proiecte punctuale, precum dotarea cu aparatură a spitalului X, ci la resurse care agregă informație altfel indisponibilă și o dau mai departe. Vă mulțumesc celor care mi-ați trimis sugestii pe Facebook. Acestea sunt doar câteva, urmând să fac un articol separat care să le indexeze pe toate :
🇷🇴📍Asociația C.O.M.P.A.S. a făcut un registru al navigatorilor de pacienți, cu specialiști care te pot ajuta să găsești medici, tratamente sau o a doua opinie pentru mai multe afecțiuni. Iar împreună cu Fundația Metropolis operează NaviCare, un sistem în care primește și navighează cazuri oncologice gratuit.
🇷🇴📍Asociatia ZI de BINE a creat o rețea națională de profesioniști cu abilități în sănătate mintală, care pot oferi suport familiilor cu minori cu adicții. Ei au primit o formare de bază în psihologia adicțiilor de la o echipă de specialiști condusă de psihiatrul Eugen Hriscu (au fost 200 în prima serie și încă 300 s-au înscris în a doua serie). Peste 100 dintre ei se regăsesc într-o hartă care se actualizează constant.
🇷🇴📍Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România a lansat iMedico.ro, o aplicație în care vezi clinicile unde poți face mamografii gratuit, în toată țara.
🇷🇴📍COPAC - Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România a făcut:
o hartă cu centrele de oncologie publice și private din țară;
o hartă cu unitățile de gastroenterologie;
mai multe ghiduri despre vaccinare: pentru copii, pentru bolnavi cronici.
🇷🇴📍Asociația pentru Sănătatea Creierului a creat mai multe hărți:
centre pentru tratamentul AVC-ului (50 de centre care fac tromboliză, dintre care 13 fac și trombectomie, două proceduri care, efectuate în maximum 4,5, respectiv 6 ore, asigură cea mai bună recuperare);
centre acreditate pentru tratamentul sclerozei multiple – 25 (boala nu se poate diagnostica și trata în orice spital);
centre de excelență în diagnosticarea și tratamentul bolii Parkinson – 24;
hartă cu 70 de neurologi experți în migrenă (lista se actualizează continuu).
🇷🇴📍Fundația Estuar a creat hartasanatatiimintale.ro, o platformă care indexează servicii de sănătate mintală gratuite pentru adulți.
☎️ Peditel 1791. Singurul serviciu gratuit de telemedicină pediatrică, disponibil non-stop. Din străinătate poți apela +40312272270.
📘 Translating for Humanity oferă traduceri medicale pro-bono celor care au nevoie de tratament în străinătate.
🧒 Asociația Magic derulează 12 proiecte de sprijin pentru copii cu boli grave și familiile lor, de la tabere, la colete lunare cu produse sau transport la spital pentru cei care nu și-l permit și riscă să abandoneze tratamentul (Șofer de suflet mi se pare unul dintre cele mai inovatoare și facile moduri în care poți ajuta).
Gânduri de final de an
Dac-ar fi să găsesc o etichetă comună tuturor subiectelor despre care am scris anul ăsta, respectiv o etichetă comună instituțiilor care guvernează sănătatea noastră, aceea ar fi „nu e treaba noastră”.
Nu e treaba noastră, a CNAS, să îți spunem pașii ca să completezi declarația unică și să plătești CASS, când ți-ai pierdut asigurarea odată cu măsurile de austeritate. Noi doar îți spunem că trebuie s-o faci.
Nu e treaba noastră, ANAF, să îți spunem că, după ce reușești într-un final să o completezi, trebuie să duci dovada la Casă, pentru că instituțiile nu comunică între ele.
Nu e treaba noastră, a Colegiului Psihologilor (CoPsi), să ținem o evidentă a psihologilor care lucrează prin Casa de asigurări, pentru că sunt independenți și n-avem de unde să știm.
Dar nici a noastră, a Casei, pentru că serviciile psihologice nu sunt servicii medicale, ci „conexe”.
Sau, deși e treaba noastră, a CoPsi, n-o facem – cum ar fi controale în teren, pentru care nu avem metodologie, pe care tot noi trebuia s-o elaborăm.
Sau nu e treaba noastră, a Ministerului, că secții întregi se închid din lipsă de medici sau că n-ai medic de gardă în neurologie în Spital Județean, dar „noi construim spitale” și „încrederea ne face bine”.
După cum nu e nici treaba noastră, a unora dintre oncologi, să le spunem pacienților toate drepturile pe care le au, precum servicii psihologice decontate sau 45 de zile de concediu medical pentru un însoțitor.
Acest „nu e treaba noastră” mi se pare cea mai dăunătoare meteahnă a sistemului medical, pe care numai om cu om o putem schimba. Cu dorință, viziune și voință, pentru că nici la facultate nu se învață, nici în vreo fișă de post nu e.
Dar nu vreau nici să mă prefac că noi, cetățenii, bolnavi sau sănătoși, am face tot ce e treaba noastră. Am revăzut de curând filmul Moartea domnului Lăzărescu, pentru că s-au împlinit 20 de ani de la lansare și revista Films in frame m-a invitat să reflectez la ce s-a schimbat. Mi-am dat seama că filmul ăsta nu e doar despre nepăsarea unor medici, pe care sistemul o permite, ci e despre România toată, care nu s-a schimbat prea mult în timpul ăsta.
Despre România care bea, și se mândrește cu asta. Despre România în care și azi se moare în accidente de mașină mai mult decât în orice altă țară din Europa. Despre România care se auto-medichează cu nonșalanță, dar care crede tot mai puțin în vaccinuri și medicina bazată pe dovezi. Despre România în care murim pentru că fumăm prea mult, respirăm aer prost și nu mergem la medic la timp (da, și pentru că nu ne permitem sau nu avem acces, dar, s-o recunoaștem, și pentru că amânăm până ne doare).
2026 va fi un an greu și în sănătate. Și autoritățile centrale, și managerii de spitale vor încerca să reducă cheltuieli peste tot unde se poate, de la renegocieri de tarife la calitatea mâncării. Tot mai mulți oameni vor rămâne fără asigurare de sănătate pentru că își vor pierde jobul. Costul la analize și consultații în privat va crește. Și asta doar cu datele pe care le avem acum, fără să luăm în calcul vreo majorare de TVA sau reducerea bugetului Sănătății.
Nu intenționez să vă sperii, dar vreau să fim pregătiți, atât cât se poate. De aceea, sfatul meu e să planificați mai bine și să aveți răbdare. Pentru analize uzuale sau controale periodice, luați-vă din timp biletele de trimitere și faceți-vă programări, mergeți la laboratoare la începutul lunii, când sunt fonduri, dar consultați și lista tuturor furnizorilor în contract cu Casa din orașul vostru – de multe ori, sunt clinici mai mici sau laboratoare mai puțin cunoscute care au fonduri până la finalul lunii.
Și nu uitați de Ghidul Asiguratului, de pachetul de analize de prevenție pe care le puteți face gratuit și dacă nu sunteți asigurat, peste plafon, de vaccinurile și serviciile stomatologice gratuite sau compensate la care aveți dreptul (ex: o consultație + o plombă + un detartraj, anual). Sau de cabinetele stomatologice școlare/universitare, unde copiii și studenții pot merge gratuit – aici lista pentru București.
Nu vreau totuși să începem anul fără să recunoaștem și lucrurile bune care s-au făcut, de la dotări în multe spitale, la analize gratuite de prevenție, de monitorizare a unor boli cronice și în caz de suspiciune oncologică, și pentru asigurați, și pentru neasigurați, peste plafon, la vaccinuri compensate sau gratuite pentru categorii vulnerabile, la medicamente noi și scumpe pentru boli foarte grave (dacă vrei mai multe motive de speranță, mergi aici sau recitește lista cu proiectele ONG-urilor, de mai sus).
La nivel macro există progrese, chiar dacă la nivel individual experiențele pot fi foarte diferite, și știm că percepția fiecăruia e adevărul fiecăruia. Doi pacienți cu aceeași boală pot avea experiențe complet diferite, chiar în interiorul aceluiași spital – și tocmai aleatoriul ăsta trebuie să dispară.
Nu știu să spun dacă azi domnul Lăzărescu ar mai fi plimbat la patru spitale, ignorat când își descrie simptomele și pe alocuri bruscat, sau dacă ar fi din prima investigat amănunțit și operat pe loc. Ambele variante mi se par egal posibile. Calitatea îngrijirii în România încă depinde de noroc și de relații, dar dacă mai mulți dintre noi ne vom face „treaba noastră” și instituțiile își vor face „treaba lor”, când vom ajunge de vârsta domnului Lăzărescu, aleatoriul n-ar trebui să mai existe.
Pentru vacanță, cu și fără zahăr
Știu că recomandări de filme și cărți pentru perioada care urmează sunt multe pe net, așa că pe final, singura mea urare e „îngăduie-te!”. Mi-a zis-o o prietenă mai demult și n-am uitat. Iar dacă îți trebuie și argumente, citește acest articol despre a-ți lua zile invizibile, departe de știri, de telefon și de oameni, dacă asta îți face bine.
Cu intenție și fără vină dă-ți ce ai nevoie, pentru că nimeni altcineva n-o să-ți dea. Unii o numesc „zi invizibilă”, alții îi spun chiar „garbage time”, dar în comun au fix asta: „îngăduie-te!”.
Și, într-o perioadă în care e atâta presiune să fii cu familia (am scris mai demult despre family burnout), Esther Perel vorbește despre familia pe care o co-creezi și o alegi.
Cât despre rezoluții de început de an – mai bine nu. Dar încearcă să schimbi 3 dintre aceste 15 micro-obiceiuri care ne strică sănătatea, și pe care nici nu le percepem ca obiceiuri. Unele sunt evidente, precum a-ți verifica telefonul înainte de a te da jos din pat, altele – mai puțin: a-ți verifica telefonul în mers sau a ignora micro-stresori precum email-uri necitite sau dezordine pe birou.
Și, totuși, două recomandări de suflet de la mine:
Fă cadou celor dragi ceva gătit de tine, de la fursecuri la mix pentru ciocolată caldă sau orange wine. E original, mai ieftin și mai simplu decât să alergi prin magazine. 24 de rețete de la prietena Georgiana Ilie, în newsletterul Meal Planning.
A apărut revista Scena9 – un obiect editorial pe hârtie, cu supra-tema Ce ascundem, în care am scris și eu un articol despre Ce ascundem când vine vorba de propria sănătate (inclusiv despre propria mea sănătate). O poți comanda aici. Iar până pe 15 martie poți vizita și o expoziție construită în jurul revistei, în care mă vei (re)găsi și pe mine.
Vă mulțumesc. Să ne citim sănătoși în 2026!
Sorana
Conținut susținut de PPC