Ce sunt Programele Naționale de Sănătate

și alte explicații despre tăieri și asigurări

Salut!

Bine v-am regăsit la final de vară (mă doare sufletul când spun asta, cred că și pe unii dintre voi).

În primul rând, vă mulțumesc pentru atenția cu care ați citit și ați dat mai departe ediția de luna trecută, e una dintre cele mai populare și cele mai comentate, ceea ce îmi arată, iar, câtă nevoie e de explicație clară, transparentă și la timp (ca idee, CNAS a dat un comunicat detaliat despre aceste schimbări vineri seara, pe 1 august, în ziua în care intrau deja în vigoare).

Luna asta continuăm cu clarificări despre schimbările din asigurările de sănătate și cu detalii despre Programele Naționale de Sănătate (PNS), despre care știu că majoritatea ați auzit prima dată luna trecută, ca și cum ar fi o informație banală.

Și acum, o mărturisire: voi continua să trimit Foaia de observație, dar e tot mai greu s-o susțin financiar din alte proiecte, ceea ce se întâmplă de trei ani încoace.

Ediția de luna trecută a fost echivalentul unei săptămâni de lucru, ca număr de ore, și, pentru prima dată, am avut curiozitatea să văd cât „am încasat” din newsletter pentru această săptămână: vreo 650 de lei brut, înainte de comisioanele procesatorului de plăți și de impozitul pe venit pe care îl voi plăti (e o medie obținută împărțind venitul anual la nr. de săptămâni). Deci vreo 620 de lei, net, cred.

Comparând cu un salariu lunar de, să zicem, 6.500 de lei net (cam așa e în presă, dacă ai noroc), pentru aceeași săptămână de lucru aș fi primit 6.500/4 = 1.625 de lei, deci de vreo 2,5 ori mai mult.

Sunteți 9.600 de abonați și 76 dintre voi aveți și abonament plătit. Adică mai puțin de 1 din 100.

Mă copleșește încrederea cu care mă creditați – o văd în genul de întrebări pe care le primesc și în comentariile care însoțesc share-urile. Și, da, Foaia de observație e unul dintre cele mai citite newslettere din România, pe locul 9, dacă luăm în considerare acest ranking al Substack, iar eu – unul dintre primii 10 influenceri, dacă am da crezare acestui top.

Dar vreau să fiu cât se poate de transparentă în privința costurilor și a veniturilor, altfel n-o să putem niciodată valoriza o muncă atât de volatilă precum cea din presă sau din industriile culturale.

Am spus că articolele mele vor rămâne gratuite și așa va fi, mi-am asumat că voi face acest mic act de serviciu public, pentru că asta cred că trebuie să facă presa. Mai ales acum, când au loc atâtea schimbări în sănătate, pe care prea puțini dintre noi le înțeleg, dar care ne afectează pe toți. Și pe tine, chiar dacă ești sănătos și ai abonament la o clinică privată.

Dar cât timp pot să aloc newsletter-ului depinde în mare parte de câtă liniște financiară am – de câți bani intră totuși din newsletter, de câte alte proiecte am, ce muncă presupun ele și ce resurse aduc. Aproape fiecare lună e o ecuație cu mai multe necunoscute, în această carieră precară de freelancer în România, pe care mi-am ales-o.

Știu, nu mă obligă nimeni să fac newsletter-ul și nici să-l fac gratuit. Dar atâta timp cât asta am decis și atâta timp cât voi sunteți aici, ce vreau să spun e că: 1. Aș vrea să știți costurile de timp și muncă pe care le presupune și 2. Dacă vă permiteți să susțineți misiunea pe care mi-am asumat-o, pentru mine ar fi o garanție în plus că Foaia de observație va continua.

Luna viitoare newsletter-ul împlinește 3 ani, și ce cadou frumos ar fi să ajung la 100 de abonați susținători.

Variantele de abonament sunt: 7 EUR/lună, 80 EUR/an sau membru fondator, de 150 EUR/an – bani pe care îi declar la ANAF și pentru care plătesc taxe. Dacă ești deja abonat plătitor, îți mulțumesc. Iar dacă vrei să devii unul, apasă butonul ăsta:

Și acum, revenim. Încep cu câteva întrebări esențiale, pe care le-am primit după ediția de data trecută:

1. Pacienții oncologici pensionari plătesc CASS?

Da, dacă au pensie mai mare de 3.000 de lei, plătesc 10% pentru ce depășește această valoare, ca orice alți pensionari. Confuzia vine din declarațiile repetate ale ministrului Sănătății și ale președintelui CNAS, care au spus că „pacienții oncologici nu plătesc CASS”. Se refereau doar la pacienții oncologici care nu au venituri, și care, prin prisma bolii, sunt asigurați automat.

Casa Națională de Pensii (CNPP) a clarificat asta pe Facebook.

(Și eu, ca toată presa, am preluat inițial această informație greșită luna trecută. Am întrebat la CNAS după ce o cititoare cu pensie mai mare de 3.000 de lei m-a întrebat cum află CNPP că ea are cancer, deci nu ar trebui să plătească contribuția. Răspunsul: nu are de ce să afle, plătește oricum.)

2. Persoanele cu handicap plătesc CASS?

Da, dacă au și alte venituri decât indemnizația de handicap sau dacă pensia depășește 3.000 de lei.

Din nou, cei doi au spus că „persoanele cu handicap nu plătesc CASS”. Ar fi trebui să spună „nu plătesc CASS pentru indemnizația de handicap”. Tot Casa Națională de Pensii, tot pe Facebook.

Mi-a confirmat și Ministerul Muncii într-o solicitare trimisă săptămâna trecută: „persoanele cu handicap datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru toate veniturile impozabile prevăzute la art. 155 Cod Fiscal (salarii, pensii, activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor, activități agricole, investiții și alte surse de venit”.

3. Cum se calculează pensia, dacă plătesc și impozit, și CASS?

Idem, CNPP: din ce depășește 3.000 de lei se scade întâi CASS de 10%, iar din ce rămâne se mai scade impozitul, tot de 10%.

Și asta pentru că CASS e considerată cheltuială deductibilă.

4. Cum se calculează indemnizația de creștere a copilului, după introducerea CASS de 10%?

(O cititoare mă întreba dacă cei 10% se scad din media veniturilor din ultimii 2 ani, care stau la baza calcului indemnizației, medie care poate fi mai mare decât plafonul instituit de stat, de 8.500 de lei.)

Nu, cei 10% se scad din suma lunară pe care ați luat-o până acum. Dacă luați 2.000 de lei, sunt 10%*2.000 de lei. Dacă erau 8.500, sunt 10%*8.500.

5. Îmi trimite ANAF vreo înștiințare, ca să plătesc pentru persoana pe care am avut-o co-asigurată gratuit până acum?

Nu. Dacă nu am spus-o suficient de clar luna trecută: dacă ați avut soțul sau părinții fără venituri co-asigurați (gratuit) până la 1 august, de acum va trebui să plătiți 2.430 de lei/an pentru ei și să faceți voi demersurile pentru asta, adică să depuneți declarația unică D212 în Spațiul Privat Virtual sau la ghișeu și să plătiți. (Pot face și ei asta, în nume propriu, și atunci trebuie să plătească ei.)

N-o să primiți acasă nicio „hârtie” că trebuie să plătiți.

Mai mult, dacă n-ați făcut încă asta, faceți-o cât mai repede și duceți dovada la Casa Județeană de Sănătate, ca să nu rămână respectiva persoană neasigurată și să nu-și poată lua rețeta lunară, de exemplu (sfat pe care l-am primit de la CNAS).

Informațiile de la ANAF la Casa de Sănătate se transmit de abia la finalul lunii, așa, că dacă nu ați depus D212 la începutul lui august, și faceți asta la 1 septembrie, co-asiguratul riscă să rămână neasigurat până se actualizează informația.

Bine de știut: avocanet.ro au mai răspuns la astfel de chestiuni punctuale. Sunt corecte, mai puțin punctul 15, despre pacienții din Programele Naționale de Sănătate (PNS), care s-a schimbat (da, deja).

Un colac de salvare pe o plajă neamenajată din Danemarca. M-a făcut să mă întreb în câte feluri poate statul avea grijă de cetățenii lui.

Ce sunt Programele Naționale de Sănătate

Sunt niște... programe:

1. care vizează chestiuni de sănătate publică, precum programul național de vaccinare, prevenirea și controlul unor boli transmisibile precum HIV/SIDA sau tuberculoză, transplantul. Sunt 13 la număr și sunt finanțate de Minister.

2. care oferă cadrul pentru tratarea și monitorizarea unor boli cu impact asupra populației, din punct de vedere al poverii bolii și numărului foarte mare de persoane afectate (diabet, cancer, boli cardiovasculare, rare sau neurologice, endometrioză – da, există de anul trecut, vorbim într-o ediție viitoare). Sunt 16 și sunt finanțate în principal de CNAS. Lista lor completă e aici.

Marele avantaj al PNS-urilor curative (lista a doua de mai sus) e că nu trebuie să plătești CASS ca să primești tratament și servicii medicale odată ce ai una dintre aceste boli foarte grave. Practic, o persoană neasigurată, odată ce are cancer sau o boală rară, devine asigurată pentru orice serviciu medical (încă), indiferent dacă era sau nu asigurată înainte.

Acesta este, cred eu, unul dintre cele mai importante beneficii ale sistemului nostru social de sănătate, pentru că toate aceste boli presupun tratamente și monitorizări extrem de scumpe și, de cele mai multe ori, și complicații, unele date chiar de tratament.

Citește aici despre fiecare program și ce criterii de includere/excludere există.

Cum afli dacă ești într-un Program de Sănătate? Medicul curant ar trebui să îți spună, în momentul în care devii eligibil, și tot el ar trebui să îți spună când „ai ieșit” din Program, adică atunci când boala ta se consideră vindecată (din păcate, tu nu poți afla singur, online).

Evident, majoritatea acestor boli sunt pe viață, dar altele pot fi considerate vindecate, cum ar fi afecțiunile din PNS de Ortopedie (fracturi, de exemplu) sau Oncologie.

Schimbarea care s-a schimbat

Luna trecută, autoritățile au spus că pacienții din PNS care nu plătesc CASS, mai puțin cei cu cancer, vor rămâne asigurați doar pentru acele tratamente și servicii medicale necesare tratării bolii lor „de bază”, dacă nu încep să plătească CASS. Practic, se restrângea semnificativ „avantajul” pe care l-am explicat mai sus.

Modificarea ar fi însemnat, de exemplu, că o persoană cu diabet care nu are venituri și nu plătește CASS (deci acel minim de 2.430 de lei/an) n-ar mai fi putut merge gratuit la un consult oftalmologic sau la o ecografie, pentru că ele nu țin strict de... diabet (deși diabetul dă complicații oftalmologice). Ar fi fost una dintre schimbările cu cel mai mare impact asupra celor mai vulnerabili pacienți (vreo 60.000) și i-ar fi înnebunit pe medici, cu siguranță.

La o săptămână după ce au anunțat modificarea și au dat și un Ordin de ministru, în Guvern s-a stabilit că cei din PNS rămân totuși asigurați pentru tot, ca până acum, până la finalul anului, tocmai ca să mai dea niște timp oamenilor să-și rezolve situația. Detalii în articolul Hotnews, aici.

Ce trebuie să faci tu în situația asta?

Deși e stupid, informația că tu ești în PNS nu ajunge neapărat automat de la medicul tău la Casa de Sănătate. Așa că:

• Dacă ești în PNS și plătești și CASS (pentru că ești angajat sau ai alte venituri), ești asigurat în primul rând în baza statutului tău de angajat, și așa apare și „în sistem” (poți să vezi pe un bilet de trimitere sau pe o rețetă compensată ce categorie apare bifată). Deci am zice că nu contează foarte mult dacă Casa știe că ești și în PNS sau nu.

• Dar dacă ești în PNS și ți-ai pierdut statutul de asigurat pe care îl aveai până acum (de exemplu, erai co-asigurat), vrei să știe Casa că ești în PNS, ca să devii asigurat în baza acestui fapt (până la finalul anului, după cum am zis mai sus). Pentru asta trebuie să ceri medicului tău curant (atenție! nu medicului de familie, ci specialistului care te are în evidență) o adeverință că ești înregistrat în PNS, pe care să o trimiți la Casa Județeană, ca să apari „în sistem”.

Fără bilet de trimitere

Un alt „avantaj” pe care unii pacienți din PNS îl au e nu că le mai trebuie bilet de trimitere (BT) de la medicul de familie atunci când merg în ambulatoriu la un medic specialist care tratează boala lor – celebra Anexă 13 la Contractul Cadru, biblia care guvernează cum se acordă serviciile medicale acoperite de stat. Practic, dacă ai una dintre bolile din Anexă, nu-ți mai trebuie BT când mergi în ambulatoriu.

Luna asta s-au mai adăugat câteva afecțiuni pe lista asta. Anexa 13 nu a fost, efectiv, actualizată, ci într-un alt ordin de ministru apare mențiunea că „unii pacienții cu afecțiuni cronice care sunt înrolați în anumite programe naționale de sănătate” nu mai au nevoie de BT în ambulatoriu.

Dintre ele, majoritatea existau deja în Anexa 13 (diabet, boli rare, tuberculoză). Noi sunt HIV/SIDA, hemofilie, talasemie și sindromul de izoimunizare Rh pentru femei. De aici, altă confuzie: pacienții cronici care știau deja asta spun: „nu e o nicio noutate”, iar cine aude prima dată spune: „wow, ce debirocratizare se întâmplă în sănătate”.

---

Ce ascunzi despre sănătatea ta?

Știu că mulți dintre noi ascundem unele aspecte legate de sănătatea noastră, fie pentru a-i proteja pe cei dragi, fie din rușine, fie din teama de a fi stigmatizați, dați afară de la serviciu, de a ne pierde prietenii. Propria sănătate e prin excelență o chestiune intimă, dar modul în care vorbim despre ea e profund cultural, iar România e țara în care în continuare „e rușine” să ai tuberculoză, demență, problemă de sănătate mintală și multe altele.

Vreau să scriu despre asta – ce ascundem, de ce și cui; n-o să am răspunsuri, dar vreau să ne gândim împreună la asta.

Va fi un articol mai amplu și vreau să vorbesc cu cât mai mulți care sunteți în situația asta – sau poate sunteți cei cărora li s-a ascuns. Pentru orice detalii aș decide să folosesc vă voi cere, evident, acordul, dar în primă fază vreau doar să vorbim. Puteți da un reply aici sau la sorana@substack.com. Mulțumesc!

---

La final, câteva articole mai lumești, de la BBC (în engleză):

• Cât de periculoase sunt toalete publice, care e conduita corectă și de ce să nu intri cu telefonul mobil (în general, la baie).

• Unele boli schimbă mirosul corpului nostru și pot fi astfel identificate chiar înainte să înceapă să se manifeste.

• Chiar e râsul cel mai bun medicament? Ne spune neuroștiința râsului.

Mulțumesc, „ne vedem” în septembrie!

Sorana