Ce pot face împreună un spital de stat și-un ONG

Plus Ghidul Asiguratului, ediția 2024

ERATĂ:

Dacă ai primit deja acest newsletter pe email, să știi că am trimis greșit cel mai important link: cel către Ghidul Asiguratului (mulțumesc, Amanda, că mi-ai atras atenția!). Dacă acum citești prima dată articolul, ești OK, am corectat. Mulțumesc pentru înțelegere și îmi cer scuze.

Salut,

Ediția aceasta e cu „de toate”, așa cum simt că a fost și luna aceasta și cum simt că e și sistemul de sănătate de la noi.

E despre copiii cu cancer internați în spitalul construit de Dăruiește Viață care vor putea fi tratați de medici de la unele dintre cele mai performante centre de oncologie pediatrică din lume, despre comunitatea medicilor stomatologi, care s-a mobilizat să evalueze sănătatea orală a românilor ca să poată cere Casei de Asigurări să deconteze mai multe tratamente, despre deschiderea primului centru cu paturi pentru tratarea adicțiilor la tineri – într-un spital de stat! –, dar și despre cum tot mai multe spitale refuză să facă întreruperi de sarcină la cerere, o procedură pe care tot femeile ar plăti-o, pentru că nu se decontează.

Consecința: cele mai multe mame minore din Uniunea Europeană, copii care ajung să trăiască în sărăcie și excluziune socială și tot mai multe avorturi clandestine care pun în pericol viața femeilor.

În altă ordine de idei, seria despre cum pot autoritățile locale să sprijine sau să înființeze servicii medicale se întâmplă, dar mult mai lent decât mi-aș fi dorit. Pe de o parte încerc să identific și să înțeleg legislația relevantă și, pe de altă parte, să găsesc cele mai reprezentative și cu impact cazuri unde administrația locală a reușit deja să schimbe lucrurile.

Iar în paralel aplic la granturi, pentru că nu am reușit să găsesc niciun sponsor și nu am ajuns nici la 30% din targetul de 6.000 de euro din abonamente. Nu voi renunța la proiect, pentru că tema mi se pare esențială, dar voi avea mai puține deplasări și voi renunța, probabil, la fotografii și infografice.

Mă întorc la sistemul de sănătate, așa cum (mi) s-a conturat el în ultima lună.

Mai multe șanse pentru copiii cu cancer din România

Sunt sigură că știți despre (și mulți ați și contribuit la) construcția spitalului pentru copii Dăruiește Viață (DV). Scriu despre el acum pentru că DV a dezvăluit săptămâna trecută modul în care medicii români vor colabora cu specialiști internaționali pentru a crește rata supraviețuirii copiilor cu cancer.  

Spitalul cel nou înseamnă 12.000 de metri pătrați și nouă niveluri unde vor funcționa curând secțiile de oncologie, radioterapie, neurochirurgie, neurologie, chirurgie și transplant medular. Se vor muta din actuala clădire a Spitalului „Marie Curie” imediat ce acesta va obține toate autorizațiile de funcționare și birocrația se va încheia (în momentul ăsta, explica Oana Gheorghiu, trec în inventarul „Marie Curie” toate echipamentele din noua clădire. Unul câte unul, sute de bibliorafturi).

Dreapta jos: Daniel Buzatu, managerul Spitalului „Marie Curie” și fondatoarele Dăruiește Viață, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu.

Construcția a demarat în 2018, a fost gata în 2023 și pe 13 martie anul acesta Dăruiește Viață a donat-o Spitalului. A costat 53 de milioane de euro și a început de la niște toalete. Oana Gheorghiu, Carmen Uscatu și colegele lor (da, aproape toate sunt femei) au văzut că secția de oncologie pediatrică din clădirea veche avea o singură toaletă pentru 30 de pacienți.

Așa că au vrut să extindă secția. Apoi să facă una nouă. Apoi au făcut o clădire și acum lucrează la a doua, pentru ca și celelalte secții din spitalul-mamă să se mute, iar clădirea actuală să devină spații de cazare pentru pacienți și familiile lor, totul – într-un campus medical așa cum România nu are la ora actuală. Câteva „detalii”:

• Blocul operator e integral din sticlă, pentru că e materialul cel mai ușor de curățat și dezinfectat;

• Sălile de operație sunt peste standardele medii europene, a confirmat medicul Sorin Târnoveanu, șeful secției de neurochirurgie;

• Vopseaua de pe pereți (din saloane, spațiile de joacă etc.) e fără particule de plastic;

• Un singur geam din tot spitalul de poate deschide – acela din „grădină”, o cameră construită ca un loc de joacă pentru copii în aer liber. În rest, ventilația e controlată, tot aerul e filtrat;

• Spitalul are cinci saloane unde stau izolați câte două săptămâni copiii care urmează să facă transplant medular. Ca să nu fie complet deconectați de alți parteneri de joacă, copii ca și ei, ele au geamuri mari, comune cu această grădină, și interfon, ca să poată comunica;

• Există o sală de cinema, un studio radio, un observator astronomic, spații de lucru și relaxare pentru părinți, pentru că spitalul e construit în jurul pacientului, nu în jurul bolii, iar înainte de proiectare, arhitecta Raluca Șoaita a vorbit atât cu personalul medical, cât și cu copii și părinți ca să vadă ce nevoi au.

Ce se va întâmpla aici trece însă dincolo de dotări și chiar de conceptul de familly-centered care.

Medicii de la „Marie Curie” vor învăța de la – și vor lucra cu – Prinses Máxima din Țările de Jos, cel mai mare centru de oncologie pediatrică din Europa, și cu St. Jude Children's Research Hospital din SUA, care face cercetare la cel mai înalt nivel în tratamentul cancerului la copii și care vrea să asigure același standard de îngrijire indiferent unde în lume trăiesc pacienții.

Prof. Rob Pieters, directorul medical de la Prinses Máxima, a explicat că există o relație foarte strânsă între numărul de pacienți tratați de un spital și rata lor de supraviețuire, așa că în ultimii 10 ani a reușit să reunească cele șapte centre care existau în Țările de Jos într-unul singur și să trateze toți copiii: 600 pe an, un număr comparabil cu cazurile nou diagnosticate de la noi (500 pe an).

În acest fel, și expertiza, și resursele, și banii pentru cercetare sunt concentrați într-un singur loc, iar rezultatele se văd: de exemplu, în anii ’70 rata de supraviețuire în leucemii la copii era de 4% în Țările de Jos, iar azi e 94% (în România – 74%). Pieters speră să ajungă la 100%, iar „Marie Curie” poate contribui la asta, spune el.

Medicii români merg la training-uri la Prinses Máxima, participă cu cazurile dificile în tumor board-urile lor, implementează protocoale în colaborare, trimit aici probe pentru testare genetică, tumori solide pentru second opinion, iar unele studii clinice de la St. Jude vor putea fi accesibile și copiilor din România.

Mai mult, demersul de la Marie Curie nu e insular, pentru că echipele Dăruiește Viață, „Marie Curie” și partenerii internaționali vor să lucreze și cu medicii din țară, tocmai pentru a crește șansele de supraviețuire și calitatea vieții copiilor cu cancer. Acum, ei sunt tratați în opt orașe, cei mai mulți – 42% –  în București (la conferința de săptămâna trecută au venit peste 140 de cadre medicale din toată țara).

Și mai e ceva ce DV încearcă să piloteze: un nou tip de management pentru secția de radioterapie, ca aceasta să devină sursă de venit pentru spital, așa cum se întâmplă în privat.

A durat un an ca să se constituie niște grupuri de lucru și tot mai trebuie ca Ministerul Sănătății, cel de Justiție și cel de Finanțe să deblocheze niște legislație. Eu n-am însă nicio îndoială că se va întâmpla, pentru că Dăruiește Viață ne-a dăruit până acum, tuturor, certitudinea că se poate. Și o vor face din nou.   

Dacă vrei să contribui la construcția celei de a doua clădiri, iată ce poți face:

• Donează online;

• Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit;

• Trimite un SMS la 8864 cu textul SPITAL pentru o donație lunară de 4 euro;

• Donează-ți ziua de naștere;

• Fă un cadou.

Când ai fost ultima dată la stomatolog?

Sănătatea orală e cel mai neglijat aspect al stării generale de sănătate a românilor – stăm cel mai prost dintre toate țările UE, conform Colegiului Medicilor Stomatologi (CMSR).

Pentru că e scumpă, dar și pentru că n-am învățat că de ea depind dezvoltarea sau agravarea multor altor boli în organism.

Pentru prima dată, CMSR (cu o nouă echipă la conducere) a adus la aceeași masă toți stakeholderii (de la minister la asociații profesionale și asociații de studenți) și încearcă să îmbunătățească politicile publice de educație și prevenție în domeniul sănătății orale și să evalueze clinic starea de sănătate orală a românilor, ca să poată cere, justificat, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, să extindă pachetul de tratamente pe care le decontează.

Știu că asta nu ar trebui să fie o știre, dar e.

Până de curând, nici Colegiul Medicilor, nici cel al Stomatologilor nu se implicau mai deloc în conturarea de politici publice și aveau un rol, să zicem, formal, așa că ar trebui să ne bucurăm că niște organisme de care și breasla se simte reprezentată iau taurul de coarne.

Dacă nu ai citit ediția despre serviciile stomatologice incluse în asigurare, varianta scurtă e că, da, există. Nu suficiente, dar măcar sunt un punct de plecare, având în vedere că un român merge la stomatolog doar o dată la doi ani (indicat ar fi o dată la șase luni).

Există un pachet de servicii de bază, pentru cei asigurați (pag. 209, aici) și unul minimal – pentru neasigurați (pag. 213).

Pentru copii, toate procedurile se decontează 100%, dar pentru adulții asigurați – unele sunt cu 60%, restul până la tariful Casei îl plătești tu.

Problema este că sunt foarte puțini stomatologi care lucrează cu Casa, pentru că fondurile lunare pe care le pot accesa sunt extrem de mici (6.000 de lei / lună, în medie), iar banii pe care îi plătește Casa pe fiecare procedură nu acoperă costurile reale.

Găsești pe homepage-ul fiecărei Case Județene de Asigurări de Sănătate, pe coloana din stânga, la Informații pentru furnizori / Furnizori servicii medicale / Asistență medicală dentară / Listă furnizori în contract.

Concret, ce încearcă Colegiul Medicilor Stomatologi acum:

• A început acest studiu pentru evaluarea sănătății orale, iar pe final de mai ar trebui să avem primele date. Sunt 172 de medici care, pro bono, vor aplica chestionare privind factorii de risc și vor face consulturi în cabinetele proprii. Metolodgia e inspirată de Organizația Mondială a Sănătății și standardizată pe România.

• Discută cu CNAS despre a introduce în rural conceptul de „medic stomatolog de familie”, ca să încurajeze și medicii să lucreze cu Casa, și pacienții. Practic, medicul ar avea un salariu de bază asigurat de stat și ar fi plătit și în funcție de numărul pacienților înregistrați, ca un medic de familie.

• Discută cu CNAS despre posibilitatea de a trata urgențele chiar dacă „s-a terminat plafonul” pentru luna respectivă.  
  

  ---

Ai dreptul să faci o întrerupere de sarcină, dar n-ai unde

Pe 4 martie, când Franța vota introducerea dreptului la avort în Constituție, Asociația Moașelor Independente (AMI), una dintre puținele organizații de la noi care luptă pentru respectarea drepturilor reproductive și sexuale, arăta cum acest serviciu devine tot mai inaccesibil în România, în ciuda istoriei noastre recente.

Ce spune legea:

• Femeile pot să ceară întreruperea unei sarcini și fiecare spital (public sau privat) care are o secție de obstetrică-ginecologie (OG) ar trebui să ofere acest serviciu, măcar într-una dintre variante. Contra-cost e oricum, nu se decontează;

• În România, avortul medicamentos se poate face până la 9 săptămâni și costă până la 1.800 de lei, iar cel chirurgical – până la 14 și costă până la 4.800 de lei;

• Și dacă sarcina a apărut după un viol, tot tu trebuie să plătești;

• Avortul e gratuit doar dacă e „în desfășurare” sau dacă există iminența lui, până la 24 de săptămâni;

• Medicii pot refuza să facă o întrerupere de sarcină la cerere (și orice alt serviciu medical) din motive de conștiință (art. 18.2 din Codul deontologic), dar sunt obligați să te redirecționeze către alți colegi sau alte spitale, care fac (art. 18.4).

Ce a descoperit AMI după ce a contactat toate unitățile medicale publice și private cu secție OG:

1. Din totalul de 959 de unități medicale publice și private, 57,55% nu fac deloc întreruperi de sarcină la cerere;

2. Doar 66 dintre ele (adică 6,88%) fac, până la vârstele maxime prevăzute de lege și de protocoalele medicale;

3. Alte 20% fac, dar până la vârste mai mici de sarcină, încălcând, practic, ghidurile medicale (și alte 15% nu au răspuns la telefon, deși au fost sunate de patru ori – asta în cazul în care vreți să faceți adunarea);

4. Ca idee, doar 7 din 176 de unități publice fac ori avort medicamentos, ori chirurgical până la limitele maxime, dar niciunua pe ambele, iar 26 dintre ele fac până la limite mai mici. 

5. Din 783 de clinici și spitale private, doar 3 le oferă pe ambele până la limita admisă.

6. Sunt județe întregi unde avortul la cerere nu e disponibil nici la stat, nici la privat.

7. Printre motivele refuzului: „Le îndrumăm să păstreze sarcina”, „Treaba lor unde se duc, au destule variante”, „Sunați la DSP pentru informații și redirecționare”, „Căutați să vă verificați comportamentul, mă sunați de Bobotează”.

8. 90% dintre spitale nu le redirecționează pe femei către alte locuri unde ar putea face avortul.

sursa; Asociația Moașelor Independente

Tot raportul AMI e aici.

Practic, avem o dublă barieră: de acces și de cost. Nici Ministerul Sănătății, nici CNAS nu au curajul să deschidă discuția despre decontarea avortului, o inițiativă legislativă care ar prevedea asta în anumite cazuri a fost respinsă în Senat, contracepția nu este gratuită, iar educația pentru sănătate și educația sexuală în școli sunt sublime, dar lipsesc aproape cu desăvârșire.

Dacă vrei să susții organizația AMI, care a susținut, la rândul ei, peste 150.000 de femei în ultimul an, mergi aici.

---

Vești bune, bune:

• CNAS a publicat o variantă actualizată a Ghidului Asiguratului. Citiți-l, salvați-l, printați-l. Și salvați undeva și lista asta cu furnizorii în contract cu Casa, pe județe.

• La Spitalul de psihiatrie din Voila, lângă Câmpina, s-a deschis primul centru rezidențial pentru copii și adolescenți cu probleme de dependență de substanțe, despre care vorbeam într-o ediție anterioară.

Până acum, explică psihiatrul Eugen Hriscu, părinților cu copii care consumau alcool sau droguri li se spunea să aștepte să împlinească 18 ani, ca să fie primiți într-unul dintre centrele private pentru adulți, pe bani. La Voila însă, tinerii vor primi gratuit medicație și vor fi integrați într-un program terapeutic livrat de specialiști cu formare în adicții.

Așa a fost deschiderea, după doar două luni de când au început lucrările.

Nici asta nu ar trebui să fie o știre, dar este. Și e un exemplu perfect de colaborare: un spital public, o asociație: Zi de Bine și o clinică privată specializată în adicții: Atelier Psy.

Dacă vrei să susții proiectele Asociației Zi de Bine, trimite un SMS cu textul SUS, la 8845.

Asta a fost ediția cu „de toate”. De luna viitoare povestim despre primari, medici de familie și spitale.

Sorana

P.S. Două recomandări personale, că tot vorbim aici despre drepturi:

• Vinerea viitoare, pe 5 aprilie, începe la București festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania, Crăciunul meu de primăvară. Anul ăsta n-am avut timpul și energia necesare ca să mai fac parte din echipa de selecție, dar am încredere oarbă în alegerile colegilor mei.
  Aici e programul, aici – bilete și abonamente și aici spotul festivalului. Ge-ni-al, cu Bobiță în rolul principal, dacă știți la ce mă refer. După 14 aprilie, multe filme vor fi și online.  

• Dacă ești în Suceava sau prin împrejurimi, nu rata pe 11 aprilie Oamenii Dreptății, un spectacol în care profesioniști în justiție, jurnaliști, antreprenori, pompieri, ONG-iști și tineri studenți vor explora artistic conceptul de „dreptate” și de „schimbă-lume”. Mergeți cu toată, toată, toată încrederea.

• Oamenii Dreptății se va întâmpla și la Curtea de Argeș, pe 25 aprilie. Bilete curând, pe Eventbook.ro.