Analize și ecografii gratuite pentru gravide
Ce drepturi ai și cum/cui să le ceri.
Salut,
azi vorbim despre drepturile femeilor însărcinate și lăuzelor (așa se numesc în primele șase săptămâni după ce nasc).
Am plecat de la o realitate pe care dr. Sandra Alexiu, președinta Asociației Medicilor de Familie din București-Ilfov, a semnalat-o de multe ori, și anume că gravidelor li se cer abuziv bilete de trimitere pentru consulturile și ecografiile de rutină, deși nu ar trebui (aici și aici), că femeile sunt puse pe drumuri, iar medicii de familie – forțați „să consume” inutil niște consultații din alea multe: 20, în medie, pe care statul le dă voie să le aibă într-o zi, consultații pe care tot statul le plătește.
Am ajuns însă la o problemă și mai gravă, care crește de câțiva ani încoace: deși Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) introduce noi servicii decontate la care și asigurații, și, mai nou, și neasigurații ar trebui să aibă acces (chiar a făcut asta), realitatea e că nu ai unde să-ți faci respectivele investigații, nici la stat, nici la privat – și nu e vorba doar de gravide.
În primul rând, pentru că tarifele pe care CNAS le plătește sunt derizorii față de costul lor real și atunci nimeni nu e interesat să le „cumpere” („să le contracteze”, în limbaj corect). Cel mai clar și trist exemplu e că nu ai unde să faci o ecografie sau o mamografie gratuite, nici măcar peste plafon (se poate, pe prevenție, în unele cazuri).
Deci, nu că „nu mai sunt bani luna asta, s-a terminat plafonul”, ci pur și simplu nici privații, nici statul, nu au contractat serviciul ăsta.
În al doilea rând, acolo unde se poate, locurile se ocupă imediat și listele de așteptare sunt incompatibile cu realitatea – de exemplu, gravidele trebuie să facă ecografii morfofetale (mai complexe decât cele obișnuite, obligatorii și scumpe, min. 500-600 de lei, câte una/trimestru) în anumite intervale de sarcină, dar aproape niciodată nu găsesc loc, nici dacă sună cu 5-6 săptămâni înainte.
O posibilă excepție, mi-au spus multe femei cu care am vorbit, e dacă îți urmărește sarcina un medic de la unul dintre spitalele unde se fac aceste morfofetale și atunci el reușește să te programeze cumva. Dar dacă vii „din afară”, nicio șansă. Și nu doar locurile în care poți să faci morfofetală gratuit sunt foarte puține, ci și medicii care au această competență.
Așa că statisticile crunte, conform cărora una din cinci femei din mediul rural nu a fost monitorizată în perioada prenatală de un obstetrician (World Vision, noiembrie 2024) vin și de aici, nu (doar) din faptul că femeile sunt ne-educate sau nepăsătoare. Iar statisticile astea înseamnă copii care se nasc prematur, cu complicații care ar fi putut fi prevenite, malformații care ar fi putut fi depistate sau copii care mor, pur și simplu, în primul an de viață.
Acest raport de 1/5 e valabil și la nivel național, conform Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului - INSMC (raport 2021).
Aici suntem, dar, contrar a ceea ce pare, nu despre ce nu merge vreau să vorbesc, ci despre ce ar trebui să meargă – și chiar merge în unele locuri. Am vorbit cu femei care au confirmat că în ultimul an au beneficiat de toate aceste noi drepturi pe care statul le oferă, pentru că s-au informat și au perseverat.
Dacă e să reții un singur lucru azi: citește cu atenție Ghidul Asiguratului pe 2024. De la pag. 33 sunt explicate tipurile de servicii medicale pentru gravide.
Înainte de a trece la lucruri specifice, vreau să menționez că această ediție conține o premieră – o machetă publicitară. Face parte dintr-un proiect al Ethical Media Alliance, care a reunit un portofoliu de newslettere de interes public și încearcă să găsească clienți de publicitate „la pachet”, ceva ce altfel fiecăruia dintre noi i-ar fi foarte greu să facă de unul singur.
Ce drepturi are o gravidă?
1. Devine asigurată, chiar dacă nu plătește. Mi se pare una dintre cele mai importante facilități, de care sunt sigură că multă lume nu știe.
Primul pas, când știi că ești însărcinată, e să mergi la medicul de familie, ca să te ia în evidență, și aici sunt trei situații:
Dacă erai deja asigurată, din acel moment ar trebui să apari și în sistemul informatic ca gravidă (am întrebat la CNAS dacă femeia sau medicul trebuie să și anunțe Casa în vreun fel, căci acum practicile variază – revin cu răspunsul).
Dacă ești neasigurată, primești un document medical care atestă sarcina, pe care trebuie să îl trimiți Casei – tu sau cineva din familie.
Iar dacă nici măcar nu ești înscrisă la un medic de familie, evident, trebuie întâi să te înscrii.
2. Are dreptul la o serie de consultații și investigații gratuie (de sânge, ecografii), unele acordate de medicul de familie, altele – de obstetrician, iar din iulie 2023 lista s-a extins (înainte, unele trebuiau plătite).
De exemplu, dacă sarcina e normală, fără complicații, mergi la medicul de familie o dată pe lună (din luna a treia, până într-a șaptea), apoi bilunar. El îți dă trimitere și pentru primele analize gratuite: HIV și sifilis (pentru oricine altcineva, ele se plătesc).
În ambulatoriu (fostele policlinici, după cum le știm) sau la spital, poți să mergi la ginecolog la o consultație de supraveghere pe trimestru de sarcină și o dată în primele trei luni după ce ai născut.
Mai multe analize de sânge, testul TORCH (pentru depistarea unor infecții foarte periculoase pentru făt, care costă 400-500 de lei), screening prenatal, examen Babeș-Papanicolau, test de toleranță la glucoză per os sau ecografii morfofetale se fac în regim de internare de zi (adică ești consultată, dar vii și pleci în aceeași zi, nu stai efectiv internată.
Diferențele între un simplu consult și internare de zi sunt că unele servicii pot fi acordate doar în spitalizare de zi și că aceasta e plătită mai bine decât simplul consult, deci spitalele „au interesul” să facă internări de zi. (Nu-ți bate capul cu birocrația asta, important e să le faci.)
Important: pentru sarcinile cu risc, dacă medicul decide, poți să faci și amniocenteză (o procedură pentru depistarea unor anomalii genetice, care costă peste 1.500 de lei) sau cordonocenteză.
Subliniez „în ambulatoriu” pentru că medicul respectiv trebuie să fie în contract cu CAS. Faptul că gravidele sunt asigurate nu înseamnă că pot merge la orice ginecolog sau la orice clinică pentru ecografii și analize, ci doar la cei/cele care lucrează cu Casa.
De reținut și că nu toate ambulatoriile sau spitalele care au obstetrică-ginecologie pot să facă toate investigațiile (pentru morfofetale, medicul trebuie să aibă un anumit atestat).
Vezi lista completă – adică ce poți să faci și unde – în Ghidul Asiguratului.
Nota bene: ce am vorbit până aici sunt servicii gratuite la care gravida are dreptul, adică ce poate „să ofere” statul, și ar trebui să fie suficient și pentru o sarcină normală, și pentru una cu risc.
Toate astea se raportează la o metodologie făcută de Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și a Copilului – practic tot ce ar trebui să includă urmărirea unei sarcini. Indiferent dacă mergi la stat sau la privat, dacă plătești sau nu, poți și tu să vezi ce ar trebui să ți se întâmple (Anexa 1). Cam tot ce este în metodologie e și acoperit de CAS.
(P) Găsește modelul potrivit pentru tine și afacerea ta.
Vrei ca Mercedes-Benz să te reprezinte de fiecare dată când mergi la o întâlnire de afaceri? Sau cum ar fi să te relaxezi la volan ca la spa, după o zi lungă la birou? Sunt o mulțime de motive pentru care Mercedes-Benz este cea mai bună alegere pentru tine și afacerea ta: de la finanțarea flexibilă și personalizată, la garanția de mobilitate Mobilo și până la simplitatea de a lucra cu noi. Găsește-ți modelul preferat și solicită o ofertă.
3. Poate face analize și „dacă s-a terminat plafonul”. Din nou, o informație crucială, care nu e suficient cunoscută.
Analizele de sânge, urină, PAP le poți face la orice laborator în contract cu Casa, chiar dacă s-a terminat plafonul și fără programare, cu bilet de trimitere de la medicul de familie sau ginecolog. Am sunat la mai multe lanțuri de laboratoare și mi-au confirmat.
Știu, deși multe servicii sunt gratuite pe hârtie, la puține ai acces, în realitate, și până ce nu vor fi plătite mai bine, situația nici că se va schimba.
Aici, Irina Mateescu, vicepreședinta Asociației Moașelor Independente (AMI), care de ani buni lucrează pentru integrarea moașelor în sistemul medical și pentru clarificarea unor proceduri, spune că o variantă ar fi ca ambulatoriile, spitalele sau clinicile private care intră în contract cu Casa chiar să fie obligate să ofere aceste proceduri și să fie un criteriu la evaluarea periodică a unității medicale.
Moașele pot monitoriza 85% dintre sarcini, spune Irina, cu excepția examenelor de screening și evaluărilor morfologice de trimestru (restul de 15% dintre sarcini trebuie monitorizate constant de un specialist, având complicatții). Moașele ar putea intra în contract cu Casa – deci o altă posibilă soluție –, dar ele nu sunt încă recunoscute de Legea Sănătății ca furnizori de servicii medicale.
AMI are și un helpline prin care încearcă să găsească programări gratuite femeilor în București și nu reușesc. „Am avut și peste 100, din care cu mare noroc ne ies 2-3, în sistemul public”, confirmă ea. „În momentul ăsta, femeile nu au nicio cale să se programeze dacă nu au bani sau nu cunosc pe cineva, nu e vorba că nu vor.” Irina crede că decidenții din sistemul sanitar sunt pur și simplu deconectați de realitatea din teren.
Primul pas – acela de a fi fost introduse gratuit acum vreo doi ani în Contractul Cadru, pe care CNAS îl revizuiește la doi ani –, a fost făcut. Dar așa cum au fost introduse, la fel pot fi scoase când se revizuiește la anul.
De aceea, ca „să nu dispară”, USR a propus crearea unui program Monitor, așa cum sunt cele opt pentru anumite boli cronice. Proiectul a trecut de Senat și mai are nevoie de un raport pentru a fi votat în Camera Deputaților.
Dacă trece, Monitorul ar însemna că gravidele și lăuzele și-ar putea face investigațiile (inclusiv imagistice) în 5 zile de când cer programarea (acum nu există acest termen, doar mențiunea „cu prioritate”), peste plafon (acum peste plafon se pot face doar analizele de laborator).
Am scris despre programele Monitor aici. Vezi și Ghidul Asiguratului, pag. 17.
Am cerut CNAS date despre nr. de ecografii de monitorizare a sarcinii și nr. de morfofetale decontate, pe județ, din 2023 încoace. Tare curioasă sunt. Revin.
4. Fără bilet de trimitere la consultația trimestrială la ginecolog și la investigații pentru monitorizarea sarcinii în regim de internare de zi, în ambulatoriu,
Așadar, e un abuz când vi se cere bilet de trimitere, iar asta se întâmplă din mai multe motive: din obișnuință sau neștiință, „pentru că așa le cere softul” (nu e adevărat) sau „așa le cere managementul” (e posibil). La fel se întâmplă și la unele clinici private care au contract cu Casa, nu doar la stat.
Aici este o adresă oficială trimisă de CNAS Caselor Județene în iulie 2023, care reiterează acest lucru (preluată de la dr. Sandra Alexiu). Același răspuns l-a primit, de exemplu, și dr. Ciprian Vornicu, medic de familie în Iași, când a cerut clarificări, și câteva femei care au reclamat spitalele care le-au cerut inutil BT.
Dr. Vornicu e de părere că la mijloc e necunoașterea modului de raportare: „Lumea se obișnuiește într-un anumit fel, să ceară bilet de trimitere. Tu bifezi un serviciu [la raportare] și îți intră pur și simplu în rutină”. Iar dacă nu ești informat că regulile s-au schimbat, nici că îți schimbi practica.
Ce fac spitalele cu aceste BT dacă nu au nevoie de ele, nu am înțeles și nici medicii de familie cu care am vorbit nu au un răspuns. (Am întrebat CNAS, aștept poziția lor.)
Iar pentru sarcinile diagnosticate cu risc, mai e încă „o lege” care spune că nu e nevoie de BT în ambulatoriu, la ginecolog: Anexa 13, punctul 26, aici.
Și nu doar că normele CNAS spun că nu e nevoie de BT, ci și logica medicală, mi-a explicat dr. Sandra Alexiu: „Sarcina e o stare de sănătate, nu una de boală”.
Or pe un BT e nevoie să pui un diagnostic prezumtiv, ăsta e rolul lui: ai o suspiciune și trimiți pacientul mai departe, pentru investigații și consult de specialitate, iar la sarcină fără probleme – nu e cazul.
Am aflat despre femei care nu au fost primite fără BT sau care și-au pierdut programarea la investigații scumpe, fără să se poată reprograma în timp util, așa că înțeleg perfect de ce ți-ai călca pe inimă și ai accepta un abuz. Dar cred că fără presiune de jos în sus, fără reclamații la conducerea spitalului și la Casele Județene de Asigurări, asemenea drepturi nu vor fi respectate prea curând.
Atenție! Gravidei îi trebuie BT de la medicul de familie pentru consultații fără legătură cu sarcina.
5. Nu are nevoie de BT când naște – nici programată (cezariană), nici ne-programată.
6. Se poate duce la orice maternitate, clinică sau cabinet individual de obstetrică-ginecologie în contract cu Casa, indiferent unde locuiește. Dar recomandarea e să-ți păstrezi medicul, să nu mergi luna asta la unul și luna viitoare la altul.
7. Are dreptul la medicamente gratuite într-o pondere mai mare decât populația generală.
Concret, sunt cinci grupe de medicamente, care se încadrează în clase diferite de compensare (A – 90%, B – 50%, C – 100%, D – 100%, E – 50% sau 100%, în funcție de categoria de populație). Gravidele au dreptul la 100% – deci gratuit – și la cele din A, B și D, în plus față de C – de exemplu, unele medicamente cu fier.
Știu, iar o ediție lungă și deloc simplă. Dacă știi pe cineva – căruia i-ar fi de folos informațiile astea (inclusiv personal medical), te rog, te rog, trimite-i ediția asta. În afară de Ghidul Asiguratului, care e util dar totuși sumar, nu există tot traseul ăsta explicat – o altă responsabilitate care cade pe viitoarea familie.
Le mulțumesc mult tuturor femeilor care mi-au împărtășit experiența lor, în modul cel mai transparent, și dr. Sandra Alexiu, dr. Raluca Zoițanu, dr. Ciprian-Ovidiu Vornicu, Irinei Mateescu.
La final, o rugăminte și o recomandare:
Completați acest chestionar despre relația dintre anxietatea față de boală, fatalism și depresie. Fosta mea colegă de la DoR, Andreea Vrabie, colectează date pentru finalizarea lucrării ei de licență în Psihologie.
Citiți „Anul în care nu am murit”, de Carmen Uscatu, una dintre co-fondatoarele Dăruiește Viață, asociația care a construit un spital de oncologie pentru copii (acum lucrează la al doilea). Sunt mândră că eu am editat această carte, prima din viața mea, și norocoasă că m-a ales pe mine Carmen. E despre cum ne putem lua în stăpânire pe noi înșine, după cum minunat a descris-o scriitorul Alexandru Stermin la lansare.
Mulțumesc, pe curând,
Sorana